Exista lucruri pe care le stiti, dar nu stiti că le stiti. Cand veti sti ceea ce nu stiti, atunci va veti schimba. Milton H. Erickson

Comunicare, Depresie, Dezvoltare personala, Psihologie, Psihoterapie

„Cheia cunoaşterii vieţii conştiente se află în inconştient!”

  Karl Gustav Carus (1789-1869), medic la curtea regelui Saxoniei

Valentele psihicul uman reprezintă încă din antichitate un subiect extrem de controversat nu doar in psihologie, ci si in filozofie, mitologie, religie si stiinta, de unde rezultă caracterul său interdisciplinar. „Personalitatea umana este caracterizata de varietati si complexitati infinite de dezvoltare si organizare si nu este o organizare simpla si limitata.”  Milton Erikcson.

Primele studii  ale inconştientului  au fost in general  filosofice, metafizice, filosofia fiind mult mai avansata ca psihologia din acest punct de vedere.  Unii afirma ca metafizica inconştientului este multimilenară, coborând din Upanişade (Scripturile Hinduse)  şi din Biblie, cât si  de la gânditorii mari ai antichităţii Aristotel  sau  Platon (considerat un de strămoş al psihanalizei, ale carei idei au fost preluate şi dezvoltate de Freud). Mircea Eliade găseşte chiar că inconştientul  joacă un rol considerabil în psihologie deoarece el este cel care condiţionează nu doar experienţa actuală a omului, dar si predispoziţiile sale native, precum şi deciziile sale voluntare din viitor.

De-a lungul vremurilor cu tot caracterul lor fantezist, mitologic, cărturarii, filosofii, psihologii  au căutat să explice o realitate, care astăzi este în afară de orice îndoială, şi anume că psihicul nu este totuna cu conştiinţa, ci ascunde zone greu accesibile, adânci, greu accesibile ale căror manifestări stârnesc uimire, stupefacţie chiar, şi dicomfort. Numeroase cercetări acumulate de-a lungul timpului vorbesc  destul de elocvent despre existenţa unei activităţi psihice în afara perimetrului conştiinţei.

Dar ce este constientul?

Conştientul  este acela care se ocupă de latura raţională, analitică şi logică a minții noastre.  Cam 5 % din mintea noastră. Ne folosim de constient pentru toate activităţile zilnice care cer raţiune, memorie şi acţiune. Utilizăm conştiinţa de fiecare dată când mâncăm, când ne gândim la ceva, când lucrăm, când analizăm o situaţie, când citim, când vorbim, sau când luăm decizii. Felul în care gândim depinde de partea conştientă a creierului nostru şi este direct responsabilă de performanţele sau de eşecurile noastre în diferitele domenii de activitate ale vieții, de fericirea sau de nefericirea noastră. Constientul este utilizat de fiecare dată când trebuie să gândim, să ne folosim rațiunea şi reprezintă voinţa nostră. Tot conştientul este acela care ne impune limite psihice şi mentale, este acela care poate suferi blocaje psihologice, din cauza cărora putem întâmpina greutăți, neîmpliniri, putem suferi depresii.

Cât despre Inconştient (95 %),  Erickson obişnuia să spună: “Aveţi încredere în inconştientul vostru”. Inconştientul nostru este creativ şi inteligent, este o parte înţeleaptă a noastră, mult mai înţeleaptă decât partea conştientă, care este limitată datorită credinţelor îngrăditoare pe care le păstram în mod conştient.

Inconştientul nostru este priceput la lucrurile la care se pricepe. Aceasta înseamnă că dacă ştim cum sa mergem pe bicicleta, şi mergem pe o pistă de biciclete şi ne antrenăm, devenim un biciclist performant. Apoi, când alegem să participăm  spre exemplu la competiţii de ciclism montan, ieşim de pe terenul plan (din zona de confort)  şi mergem pe trasee de munte. E important să avem încredere în inconştientul nostru. Inconştientul nostru ştie să dea comenzile pentru a merge pe bicicletă şi are nevoie să fie lăsat acţioneze deoarece, dar dacă încercăm să urcăm pe cărari de munte, abrupte în mod conştient sau daca ne gândim cum ne ţinem echilibrul pe bicicletă, atunci s-ar putea să ne trezim stângaci, aproape în imposibilitate de a ne mentine echilibrul. Dacă vă ne vom gândi cum să facem, vom merge mult mai încet şi mult mai greu. La fel se întâmplă şi când ducem lingura cu mâncare la gură. Dacă ne gândim la traseul pe care îl parcurge lingura din farfurie până la gură, s-ar putea  ca atunci când ajunge la nivelul gurii să nu mai fie ciorbă în ea…ar putea fi pe pantaloni sau pe masa…

Atunci când ştim cum să conducem o maşină, o facem în mod automat, nu trebuie să ne gândim cum să punem frâna sau cum să apăsam ambreiajul, odată ce am învăţat asta, iar inconştientul vnostru devine priceput la acest lucru, deci nu trebuie să ne gândim la asta.

Una dintre definiţiile inconştientului este că face lucrurile în mod automat. Deci, să ne acordăm privilegiul de a face ce ştim să facem!

Adolescenţa şi problemele ei – Să dăm dovadă de înţelegere faţă de copiii noştri!

Comunicare, Depresie, Psihologie, Psihoterapie

 Psihologul Mariana Ursu-Balaci
Psihologul Mariana Ursu-Balaci

Nu mai comunică, e cu capul în nori, visează cu ochii deschişi, i se pare că este grasă, că arată oribil, poate mirosi a alcool, are rezultate slabe la învăţătură, nu se mai întâlneşte cu prietenii, stă în faţa calculatorului aproape tot timpul, e pus/ă pe harţă şi este arţăgoas/ă, nu mai ştim cum să procedăm, pentru că nu ne mai înţelegem cu ea.

Acestea sunt câteva dintre cauzele care provoacă neliniştea părinţilor, care de multe ori nu îşi mai recunosc copiii ajunşi la perioada adolescenţei. Modificările comportamentale, alături de transformările fizice şi de personalitate fac din copilul de odinioară o amintire, aceste schimbări ocupând un loc fruntaş în preocupările părinţilor.
De fapt, perioada adolescenţei aduce cu sine transformări majore atât pe plan biologic şi psihologic, cât şi pe plan social. Este perioada marilor schimbări, a marilor speranţe, a senzaţiei că totul este posibil pentru ei.
Dacă vorbim din punct de vedere biologic se constată că în această perioadă secreţia hormonală este mai ridicată decât în alte perioade ale vieţii. Aceasta declanşează puseul de creştere precum şi transformările de ordin sexual. Este o perioadă în care adolescentul se confruntă atât cu tensiuni interne (datorită schimbărilor trebuie să înveţe să îşi accepte corpul, să înţeleagă modul în care gândeşte, sentimentele şi nu în ultimul rând sexualitatea)  cât şi externe, când apar conflicte în mediul familial, dar şi în mediul social. Este perioada în care corpul se metamorfozează (la fel ca în primii doi ani de viaţă). Apare pilozitatea, corpul câştigă câteva kilograme, centrimetri în plus, etc. La fete cresc sânii şi se lătesc şoldurile, apare prima menstruaţie. Băieţilor li se modifică vocea şi trăsăturile vocii, se dezvoltă musculatura, se lăţesc umerii. Continue reading

Stima de sine – limitele ni le impunem singuri, ceilalti doar speculeaza lipsa noastra de incredere in fortele proprii.

Depresie, Dezvoltare personala, Psihologie, Psihoterapie

262441_367650223345263_2031757618_n

Multi dintre cei care traiesc in aceste vremuri au in comun: lipsa stimei de sine. Daca suntem protagonistii propriei noastre vieti, nu inseamna ca trebuie sa fim agresivi, hotarati, invingatori. Mai presus de toate, trebuie sa stim sa ne valorizam, chiar si atunci cand suntem in mijlocul complexelor, a nesigurantei, a inhibitiilor, dar mai ales a suferintelor si ale propriilor limite. Continue reading