Cu timpul învătam …

Dezvoltare personala, Psihologie

Cu timpul, fiecare învățăm diferenta subtila între a sustine mâna cuiva și a încătușa un suflet, învatăm ca dragostea nu inseamna a te culca  cu cineva si o relatie nu inseamnă siguranta. Fiecare realizeaza in timp, ca săruturile nu sunt contracte, ca darurile nu sunt promisiuni și învățăm sa acceptăm eșecurile cu capul sus si ochii larg deschisi.

Ne construim astfel  propriul drum pornind de astazi, pentru ca terenul zilei de maine este mult prea nesigur pentru ne a face planuri … iar planurile viitoare ajung să se reducă poate la jumatate sau chiar la mai putin.

Si dupa o vreme, fiecare invata ca și caldura suavă a soarelui, în exces, arde. Că este indicat sa-ti plantezi propria gradină și să iti decorezi propriul suflet dupa pricipiile tale, în loc să astepti ca cineva sa iti aduca flori sau laude.

Și fiecare invatam ca putem sa suporta, că suntem intr-adevar puternici, ca valorăm, ca suntem unici și ca în fiecare zi … e o noua șansă să învătăm.

Cu timpul învătăm că a fi cu cineva care  oferă un viitor bun înseamnă, ca mai devreme sau mai tarziu vom dori să ne intorcem in trecut să reparam cine știe ce greșeala .

Cu timpul, întelegem că doar cine este în stare să ne iubeasca cu tot cu defecte, fără să își dorească să ne schimbe, poate să ne aducă toata fericirea de care avem nevoie.

Cu timpul, ne dăm seama ca dacă  suntem  alături de acea persoana doar pentru a nu fi singuri, există posibilitatea să ajungem să nu ne mai dorim să o  mai vedem.

Realizăm, cu timpul, că prietenii adevarați valorează mai mult, decât orice cantitate de bani.

Cu timpul, întelegem că adevarații prieteni sunt putini la număr și că cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat de prietenii false.

Cu timpul învățăm că toate cuvintele spuse la mânie, pot continua să-i facă rău persoanei rănite toata viata.

Învățăm, poate, după un timp, că dacă am rănit foarte tare un prieten, niciodată relația cu el, nu va mai fi la fel.  

Vom invata in timp că toata lumea scuză, dar numai sufletele mari iarta. Vom realiza, poate că fiecare experienta traită cu o persoana este unica.

Cu timpul, ne vom da seama, poate, că cel care umilește și dispretuieste o fiinta umană, mai devreme sau mai tarziu, va suferi dublu aceleasi umilințe și dispretuiri.

Vom întelege și că a grăbi lucrurile sau a le forta va face ca in final sa nu se mai ridice la nivelul așteptărilor.

Realizăm în timp, că în realitate viitorul nu inseamna mai bine, ci momentul pe  care il trăiam, exact in acea clipa.

Cu timpul,  vom vedea ca dacă suntem fericiți cu cei care ne sunt alaturi ne va fi îngrozitor de dor de cei care ieri erau cu  noi și care acum au plecat.

Cu timpul, vom invata că a încerca sa iertăm sau a cere iertare, a spune ca iubim, a spune că ne e dor, a spune ca avem nevoie, a spune ca  vrem sa fim prietenul cuiva … în fata unui mormânt, cuvintele devin lipsite de sens.

Dar din pacate vom afla toate acestea … cu timpul, unii dintre noi se vor maturiza mai repede, altii mai târziu sau mult mai târziu … și poate că lucrurile, ceea ce simțim si ceea ce ne dorim ar trebui spuse la timp.

🙂IMG_20150404_153536

Dincolo de timp si spatiu

Comunicare, Dezvoltare personala, Psihologie, Psihoterapie

Ni se întâmplă deseori să admiram pe stradă sau în parc pe o bancă un cuplu format dintr-un  bătrânel și o bătrânică care comunică unul cu altul și nu sunt deranjați de nimic, continuând să-și vorbească. Care o fi secretul relatiei lor?

Poate ca  că au știut să comunice tot timpul și astfel și-au mentinut prietenia în relatia de cuplu, dincolo de negura timpului.

Așadar cum procedăm să menținem prietenia și după 10 de ani de casnicie, și după 20 și după 40 de ani? Pare destul de complicat,  dar pomul se cunoaște după roade și în același timp știm că se apropie primăvara dacă copacul înmugurește.

Succesul unei relații constă în mentierea prieteniei între parteneri.  Prietenia este în accepțiunea creștină, privită ca început și ca stare, în același timp a iubirii. Oamenii se împrietenesc mai întâi și apoi se iubesc. Isus Hristos ne-a îndemnat să ne iubim unii pe alții și să transpunem prietenia intr-un  apogeu al iubirii,  iubire care traspare prin celălalt.

Așa că înainte de a ne întemeia o familie ar fi indicat să ne gândim dacă relația se construește pe un fundament solid. Este el/ea cel cu care îmi doresc și pot să-mi petrec următoarea parte din viață? Ce avem in comun? Imi place aspectul fizic? Avem aceleasi principii morale, credinte?

Prietenul are un statut special. Este cel care te spjină, cel care te poate vizita oricând, cel pe care il primesti cu drag la masa ta, cel cu care impartașești bune si rele. Lipsa prieteniei într-o relație poate genera conflicte.  Doi băieți sunt prieteni, trei fete sunt prietene, două familii au dezvoltat o relație de prietenie.  Dar prietenia cu cel mai puternic impact este prietenia dintre doi soți, precedată de prietenia caracteristică etapei premergatoare căsătoriei. Prietenia cu valențele cele mai mari există între soț și soție, deși sunt mulți care cred în mod eronat că noul statut de soț și soție alterează relatia de prietenie.

Trăim într-o lume în care oamenii au uitat cum să-și mai întrețină prietenia adevărată, acestă deficiență poate infuența relația soț-soție care este cea mai valoroasă prietenie. Dar prietenia nu reprezintă doar începutul fluxului de sentimente, ci este un mod de permanentiza această stare a sinelui.

Atunci când o familie se confruntă cu diferite probleme de cuplu, intuim că ei de fapt, au uitat să mai fie prieteni. Au uitat cum să comunice, au uitat să fie atenți la nevoile celuilalt,  intrând în rutină au pierdut relația de prietenie.

Dacă putem întemeia o relație de prietenie care fundamentează apoi casnicia, alimentând-o în permanență cu respect, înțelegere comunicare, nu putem risca acea ruptură interioară care de cele mai multe ori ne vlăguiește de putere, atunci când se destramă casnicia. Aproape fiecare fată sau băiat își dorește un cămin. Conceptul cămin exprimă mai mult decât cuvântul căsnicie. Cuvântul cămin exprimă o stare intimă de comunicare cu ceilalți, însă în primul rând reprezintă locul unde există o soție, un soț, dar și copii, locul în care există bucurii,  dar și probleme.   Iubirea este sentimentul care mișcă sufletele celor doi soți, iar prietenia este un pilon reprezentativ care securizeaza  familia.

Psiholog,

Ursu-Balaci Mariana
DSCF5019

 

 

 

 

Atunci când taci

Dezvoltare personala, Psihologie

Si atunci când taci, spui ceva despre tine.

Atunci când nu spui un secret,  îți cunosc fidelitatea de prieten.

Atunci când nu-ti mentionezi propria durere, iti cunosc prorpia tarie.

Atunci când taci in fata unei dureri indepartate, îți cunosc neputința si repectul.

Atunci când taci in  fata injustitiei, își cucosc frica si complicitatea.

Atunci când taci în fata imposibilului, iti cunosc maturitatea si stapanirea de sine.

Atunci când taci in fata unei prostii oarecare, iti cunosc intelepciunea.

Atunci când taci in fata celor tari si puternici, iti cunosc teama si lasitatea.

Atunci când taci in fata a ceea ce ignori, iti cunosc prudenta.

Atunci când nu vorbesti despre meritele proprii, iti cunosc umilinta si grandoarea.

Linistea e timpul unde inteleptul mediteaza, inchisoarea de care fuge natangul și refugiul unde se ascund lasii.

Cultiva-ti propria viata!

George Eliot

lumina

Datorie dincolo de viață

Dezvoltare personala, Povesti cu Talc
A fost odata un om bogat, foarte bogat.  Avea multi datornici prin sat. Pentru ca era foarte batrân, într-o zi își trimise sluga sa-i cheme la el pe cei care aveau cele mai mari datorii.  Le spuse:
– Aș vrea să-mi înapoiați astăzi banii pe care mi-i datorati.
Cei mai mulți se schimbară la fața și dădura neputincioși din umeri:
– Dar nu avem cum să ți-i dăm astăzi, chiar astăzi, e prea din pripă, nu avem cum să-i strângem așa de repede.
– Dacă nu puteți să-mi înapoiați  ceea ce îmi datorați, atunci promiteți-mi că-mi veți plăti aceste datorii într-o viața viitoare. Ca să nu vă ceară socoteala urmașii mei, după ce eu nu voi mai fi, voi arde toate polițele semnate de voi.  Juramintele pe care le  făceți acum, vor trece dincolo de moarte.
– De la primul datornic   avea o sumă mai mica de recuperat. Acesta îi spuse că în viața viitoare va fi calul său și-l va duce acolo unde-și va dori.  Bătrânul acceptă și arse hârtia, îi șterse datoria.
– Următorul debitor avea o sumă mai mare de restituit așa că-i spuse: eu m-aș simți onotat dacă accepți ca în viața viitoare să  fiu boul tău. Voi căra carele tale cu grîne și fân, voi trage la plug pentru a-ti ara câmpul, îmi voi plăti astfel datoria.
Ultimul rămăsese un om a carui datorie era uriașă. Acesta spuse:
– Pentru a-mi plăti datoria, eu in viața viitoare voi fi tatăl tău.
Bătrânul se supără foarte tare, se îmfurie și mai, mai să-l lovească cu bastonul pe necuviinciosul creditor.
Însă acesta îi spuse:
-Înainte de a mă lovi lasă-ma să lămuresc ceea ce am vrut să spun. Datoria pe care o am eu către tine este enormă și nu o pot achita devenind un simplu animal care să te slujească. Sunt pregatit să-ti fiu tată. Voi fi cu tine când vei fi mic, voi veghea asupra ta pâna când vei fi mare, te voi ajuta să-ți intinzi aripile și să zbori pe cele mai înalte culmi, voi munci pentru tine zi și noapte, niciun efort nu va fi prea mare pentru tine, iar la moarte vei primi toata avuția mea.
Oare aceasta nu presupune asumarea unor îndatoriri mai mari, decât dacă aș fi calul sau  boul tău?
                                                                                                             ***
… un copil se întoarse spre tatăl său, înfuriat peste măsură.  Îi spuse:
– Dacă îți dau atâtea bătăi de cap, ești veșnic nemultumit de mine, de ce ai mai vrut să mă nasc?
Tatăl se întrista, dar dupa câteva clipe își dădu seama că fiul său are dreptate. Atunci când ne hotărâm să avem un copil înseamnă că ai contractat cu acea ființă cea mai mare și înalt angajament  care poate exista pe lume. Oare este ceva mai nobil, mai măreț, decât să știi că o ființa există pentru că tu ai hotărât să-ți asumi responsabilitățile care survin (bineînțeles cu ajutor divin), atunci când devii părinte?

frumoasele

Explorează, Învață, Dezvoltă, Simte! Simte ceea ce ești!

Comunicare, Dezvoltare personala, Psihologie, Psihoterapie

O picătură de rouă se prelinge timidă pe o funză și  ajunge într-un pârâiaș de munte. Acesta se varsă într-un râu, râul în fluviu, fluviul în mare, marea comunică cu oceanul.  Ce s-a întâmplat cu picătura? Se poate crede ca ea s-a pierdut, că și-a pierdut identitatea. Depinde din ce perspectivă privești lucrurile. De pildă ai putea crede ca picătura a devenit vastă, oceanică.  Dacă ne gândim la noi, începem procesul dezvoltării începând din prima secunda de la naștere, când suntem obligați,  să învațăm să respirăm, ne reglăm și adaptăm temperatura la mediul extrauterin, învătăm să ne hrănim, ne adaptăm la zgomote, atingeri…  Procesul învățării și al dezvoltării este continuu. Nu poți ajunge într-un punct și să spui:  Destul, Ajunge! Totdeauna este loc pentru mai mult, totdeauna există un ”Next”  și  posibilitatea continuă de dezvoltare.

Să facem un exercițiu de imaginație: cum ar fi să găndești că tu esti picătura de care vorbeam înainte, că deși traseul tău nu a fost unul ușor ai devenit unul cu  oceanul? Gândeste-te că ești uriaș, ai devenit uriaș. Fii conștient de ceea ce ești. Cum te simți? Așa-i că încerci un sentiment plăcut? Nu-ți pune limite: Explorează, Învață, Dezvoltă, Simte! Simte ceea ce ești!

În primul rând învață să-ți simți corpul, fii conștient de el, evită să acționezi mecanic,  ca un lunatic și fii atent la fiecare mișcare pe care o faci atunci când tai o ceapă, când șofezi, când urci muntele, când te joci la calculator etc. Ascultă-ți corpul! Apoi fii atent la ce și cum gândești, la proiecții, imaginație. Ascultă-ți mintea! Apoi studiază-ți emoțiile. Fii atent la sentimentele și stările tale, căci totul trece prin inimă, acolo este unde centrul ființei tale. Și odată ce esti conștient de asta totul începe să se cearnă, totul capătă un alt contur:  binele câștigă teren în fața răului, crește iubirea, ura dispare, tristețea dispare, iar  compasiune crește, generozitatea crește, aviditatea dispare.

Ești în centrul ființei tale, pentru că ai învățat să-ți accesezi inima, simți, ești liber… Devii  conștient că ești valoros, că esti magic, cu cât sapi mai adanc în tine constați că iți place ceea ce descoperi. Continuă,  prima dată e mai greu, restul … vine de la sine.

Psihoterapeut,

Ursu-Balaci Mariana

1964641_518044664983613_1584718077_n

Cu cat ii strangi mai mult, cu atat risti sa-i pierzi

Dezvoltare personala, Povesti cu Talc, Psihologie
Fotografie0475         Intr-o zi dimineață insorita de vară părinții impreună cu copiii  lor își făceau plimbarea obișnuită pe faleza. Briza marii le mangaia în mod placut obrajii, nisipul le atingea cu blandete tălpile.
Atmosfera  aceasta, relaxanta  era totusi tulburată de supararea fetiței care plangea cu sughițuri, parea mai mult o smiorcăitură de copil alintat. Mama sa depașită de situația acelui moment îi mângâia grijuliu  umerii și-i confirma că totul va fi bine. Tatăl si fratele mai mare mergeau tacuți cu câțiva pași inaintea lor. Se oprira pe o bancuță să se odihnească puțin.  Vecina lor, o doamnă, ce semana mai degraba cu bunicuța din poveste, tocmai venea de la magazinul din colt, și când o auzi pe Miruna scâncind se indreptă spre ei. Văzând rotocoalele cristaline ce izvorau din ochii fetiței și se prăvăleau amenințator spre bărbie se aplecă spre ea și o intrebă:
– Puiule, de ce plangi?  Oprindu-se din sughituri, fetita  zări o umbră protăpită parcă, în fața ei, intre ea și soare.
– Cu tine vorbesc, spuse bătrânica, zâmbind.
Surprinsă de atenția ce tocmai i se acordase fetița spuse:
–         Sunt supărată, Denisa mi-a spus ca nu mai vrea sa fie prietena mea, a spus că o plictisesc. Toti prietenii mă părăsesc adaugă ea printre sughituri.
Bătrâna îi făcu cu ochiul și-i spuse blând:
–         Tine palmele intinse. Se aplecă și puse sacoșa cu cumparături jos. Cotrobăi în ea și scoase o luă o punga cu mălai, o desfacu, își umplu o mână cu mălai și-i spuse fetiței:
–         Deschide pumnii.
Îi puse pe rând în fiecare palma malai.
–         Acum strânge pumnul drept cât poți de tare și spune-mi ce observi?
–         Păi uite, cu cât strâng mai tare mălaiul se scurge din pumnul meu.
Bătrana zambi și întrebă:
–         Ce se intămpla cu mălaiul din palma stângă?
–         E tot aici, spuse fata privindu-și vecina cu ochi întrebători.
–         Vezi tu, draga mea oamenii, cu cât încerci să-i strângi mai tare, cu atât se îndeparteaza de tine și vor dispărea precum firicelele de mălai printre degetele tale din pumnul strâns. Dar dacă-i lași liberi și nu-i constrângi cu nimic, ei iți vor cauta tovărașia.
În acel moment din departare se auzi o voce de copil:
–         Miruna, Miruna, hai sa ne jucam. Miruna își dadu seama ca Denisa  venise dupa ea. Ridicand ochii spre batrana îi multumi cu un zâmbet.
Buna lectie, gândi ea.

Iubire neconditionata

Dezvoltare personala, Povesti cu Talc

       Povestea urmatoare este narata de un soldat care s-a putut întoarce acasă după ce a luptat în război. Isi suna parintii din aeroport:

– Dragi parinti, mă întorc acasă, dar vreau să vă rog ceva: vreau sa vin cu un prieten care mi-ar plăcea să rămână alaturi de noi.

– Bineînţeles. Ne-ar face mare plăcere să-l cunoaştem.
– Trebuie să ştiţi ceva… el a fost rănit în război. A călcat pe o mină şi a pierdut un picior şi o mână. Nu are unde să meargă şi vreau să locuiască împreună cu noi.
– Îmi pare rău, să aud aşa ceva, spuse tatal. Sunt sigur ca vom  găsi un loc unde să poată locui.
– Nu, dragii mei,  eu vreau să stea la noi.
– Dragul nostru, i-a zis tatăl, nu ştii ce ne ceri. Cineva atât de limitat din punct de vedere fizic poate fi o povară pentru noi. Avem vieţile noastre de trăit şi nu putem accepta în familia noastră pe cineva aflat în această stare. Eu cred că ar trebui să te întorci acasă şi să uiţi de omul acesta. Va găsi el un mod de viaţă de unul singur.
În acel moment, tânărul a închis telefonul.
De atunci, părinţii nu au mai auzit de el. Câteva zile mai târziu au primit un telefon de la poliţia din San Francisco. Fiul lor murise pentru că a căzut de pe o clădire, aşa li s-a spus. Poliţia credea că era vorba de o sinucidere. Părinţii distruşi de veste, au zburat la San Francisco şi au fost duşi la morga oraşului pentru a-l identifica pe fiul lor. L-au recunoscut, dar spre disperarea lor, au descoperit ceva ce nu ştiau, fiul lor avea doar o mână şi un picior.
Părinţii din această povestire nu sunt diferiti de mulţi dintre noi. Gasim că este foarte simplu să-i iubim pe oamenii frumoşi pe dinafară sau pe cei simpatici şi nu ne plac cei care ne fac să simţim un anumit disconfort sau ne fac să ne simţim incomod. Preferăm să stăm departe de persoanele care nu sunt foarte prezentabile sau frumoase şi inteligente ca noi sau asa cum ne credem. Ne uitam la exterior, la aparente si nu cautam ceea ce-l reprezinta cu adevarat pe acel om, ce il face valoros.
Iubirea neconditionata inseamna ca cel/cea/cei ce spune ca te iubeste foarte mult sa te accepte asa cum esti, om cu defecte si calitati. Cel care te iubeste este cel care care totdeauna te va primi în sanul familiei sale, indiferent de stadiul de degradare fizică sau mentală în care esti. Poate ca ar trebui sa ne rugam să avem puterea să putem accepta pe fiecare aşa cum este şi să ne dorim să fim mai înţelegători cu persoanele care sunt altfel decât noi, pe care le vedem altfel decat ne vedem pe noi.

Fotografie0079

Avem de ales

Dezvoltare personala, Psihologie, Psihoterapie

     Noi, oamenii avem capacitatea de a ne crea propria realitate, in orice moment. Avem posibilitatea de a ne crea zi de zi, propriile „miracole personale.” Trairile si sentimentele ne ajuta sa ne cream realitatea interioara, propria realitate, aceasta transpunandu-se in experiente exterioare, in modul in care alegem sa percepem realitatea exterioara. DSC09334

   Senzatiile sunt date de interactiunile cu mediul, in timp ce perceptiile reprezinta maniera in care fiecare individ decodifica acele informatii si le transforma in emotii.        Sentimentele sunt expresia gandurilor, iar gandurile propria perceptie a realitatii. Harta nu este teritoriul, este reprezentarea in maniera  personala a teritoriului, in functie de  credintele, valorile, experientele, concluziile, de reprezentarile mentale interne legate de modul in care vedem noi lumea exterioara.

    De obicei, atunci cand ne confruntam cu situatii noi cautam in experientele anterioare, interioare si nu in experiente din mediul exterior.

               De fapt, avem de ales. Continue reading

Carpe diem

Dezvoltare personala, Povesti cu Talc, Psihologie

In vremuri de demult trăia un împărat tare bun la suflet si fiindca simtea ca nu mai are mult de trait s-a gandit sa-si rasplateasca sulujitorul cel mai de nadejde. Il  chema intr-una din zile  si-i spuse:

– Încalecă-ţi calul! Străbate călare cât mai mult pământ. Când nu mai poţi, opreşte-te, iar răsplata îţi va fi întreaga suprafaţă pe care vei reuşi să o acoperi.
Sigur pe sine şi curajos, omul a pornit la drum şi a alergat cât de iute a putut ca să poată să acopere cât mai mult pământ. A ţinut-o aşa zi şi noapte, iar când obosea sau îi era foame nu se oprea. apasi pamant
Parcursese mult drum, suprafata era foarte mare,  însă, boala, oboseala şi foamea l-au rapus, lâsându-l fără pic de vlagă. Trupul de care nu mai avusese grija in goana lui dupa avere, isi cerea tributul. Atuci s-a întrebat:

-De ce am fost atât de lacom si nu m-am oprit la timp sa-mi trag rasuflarea? In goana mea n-am vazut oameni, n-am vazut, paduri sau campii, m-am vazut cerul albastru. Am alergat ca un nebun, iar acum sunt pe moarte şi am nevoie doar de un petec de pământ unde să fiu îngropat!

Viata noastra este precum o calatorie. In fiecare zi alergam pentru a obtine castiguri materiale, ori prestigiu sau recunoştinţă. Uitam din păcate sa acordam atentia cuvenita sănătatii, timpul pe care ar trebui să il petrecem alaturi de familie, să ne oferim mici bucurii, sa avem grija de sufletul nostru, sa apreciem lucrurile frumoase si cu adevarat importante din viata noastra. Dar intr-o zi, cand vom obosi de atata goana, cand vom privi in urmă am putea realiza că nu avem nevoie de atatea lucruri, dar  atunci din pacate nu vom mai putea da timpul inapoi pentru a recupera ceea ce am pierdut.
Sa ne oprim, o clipa doar din acest maraton si sa ne bucuram de ceea ce avem si sa privim cu atentie si cu ochii larg deschisi in jurul nostru..

Viata  nu se rezuma doar castiguri materiale sau sociale, ea nu înseamnă numai muncă. E drept ca trebuie sa muncim pentru a ne bucura de frumuseţiile şi plăcerile ei. Dar ar fi indicat ar fi sa existe o balanţă între: muncă, distractie  familie, iubire  etc. Noi suntem la carma vietii noastre si  deci, noi  decidem cum  ne echilibram viaţa. Este important sa ne definim bine prioritatile. Ne nastem cu un scop si toata viata ne straduim sa-l atingem, spune Alfred Adler, iar fericirea face parte din  intenţia şi scopul vieţii,  ea este unul dintre  ţelurile existenţei umane.

Si de ce sa nu o luam  mai uşor, sa  facem ceea ce ne dorim, sa iubim  sa ne distram, sa ne permitem sa gresim si sa alocam timp si celui mai neinsemnat amanunt din viata noastra care ne-ar putea provoca o  bucurie, fie ea cat de mica. Esentele tari se pastraza in sticlute mici, spune inteleptul; bucuriile mici dau savoare vietii, ele o condimenteaza.

Sa iubim ziua de astazi si sa o traim ca si cand ar fi ultima.  Sa constientizam  clipa de astazi, caci maine ea este doar o  amintire.

Schimbarea se produce in interiorul nostru

Comunicare, Dezvoltare personala, Psihologie
Fotografie0438       
        De multe ori ne epuizam energia cautand  sa schimbam in viata noastra ceea ce este  imposibil de schimbat.
       Daca ne-am orienta catre scopuri realizabile, daca ne-am modifica conceptiile si atitudinile,  iar asta sta in puterea noastra, vom putea gasi o solutie pentru rezolvarea problemelor noastre.  Avem  aceasta posibilitate, chiar si atunci cand viata  ne serveste situatii care par de netrecut: o prapastie, un zid… Schimbarea se produce in  interiorul nostru. S a ne oprim, sa ne luam pauza de care avem nevoie, sa reflectam.
     Viktor Frankl spune: Cand nu mai putem schimba o situatie, suntem provocati sa ne schimbam noi insine.