Despre prietenie

Psihologie, Psihoterapie

  ” Prietenia inseamna un suflet in doua trupuri.”                                                                                                                                 Aristotel

            Zilele trecute, intr-o conversatie, o persoana mi-a spus: ” sunt bogata, ma simt bogata, pentru ca am prieteni deosebiti. Prietenia noastra este precum o spirala a evolutiei, pentru ca daca unul dintre noi are parte experiente pozitive de viata ori negative sau daca a deschis  o alta  cutie a cunoasterii  sau de orice alta natura, atunci impartaseste trairile si exprerientele sale cu noi. E ca un exercitiu de dezvoltare personala. Astfel, fiecare dintre noi paseste cu pasi marunti pe spirala, evoluand continuu. In functie de experiente, locurile se schimba, dar ceea ce este foarte important este ca niciunul dintre noi nu a abandonat si nu a fost abandonat”. Aceasta destainuire a declansat in mine o serie de trairi si mi-a revenit in minte un mesaj:

             Cu ani in urma, prin perioada liceului am citit ceva care mi-a placut foarte mult. Numele autorului si a lucrarii sunt probabil bine ascunse in ungherele memoriei sau poate ca s-au sters, insa am pastrat in suflet ani de zile esenta mesajului primit si interpretat atunci cu mintea de adolescent. Suna cam asa: nu ma aprecia atunci cand  fac lucruri marete pentru tine, in situatii rasunatoare, ci apreciaza-ma si iubeste-ma pentru ceea ce fac zi de zi pentru tine, in situatii obisnuite, fara sacrificii marete si pentru faptul ca te iubesc neconditionat.
            Nu cred ca exista vreunul dintre noi care nu a simtit aprecierea si sprijinul discret acordat in mod dezinteresat de un prieten… Exista uneori tendinta de a-i supraaprecia si valoriza mult mai mult pe cei care ne-au oferit ajutorul  intr-un contex pur intamplator si de ce nu intr-o anumita masura favorabila si pentru ei  si  neglijam sa acordam respectul cuvenit prietenului drag, onest, nestiut de nimeni care stie sa deschida bratele si sa-si ofere umarul zi de zi, si in cele mai dificile momente ale existentei noastre, fara ca acest lucru sa-i fie cerut.
             Sunt momente in viata in care poti simti ca „nu mai poti”, te simti „frant de oboseala sau de atata zbucium” si atunci iti spui „vreau o pauza, nu mai pot”. Si iti iei o pauza … dar cat de lunga???  Ei, de multe ori  te simti luat pe sus sau impins de la spate si inainte de a-ti da seama ce se intampla cu tine, te trezesti la capatul scarilor, alaturi de cei care au inteles ca viata ta e zguduita de o furtuna si au ales sa te insoteasca, sa lupte alaturi de tine, pentru ca tu sa te transformi si de data aceasta intr-un invingator.  Si simti, ca parca ceva intens, trainic, iti da adevarata putere, acel ceva ce te opreste sa fii descurajat, acel ceva ce iti da aripi si poti visa din nou. O fi prietenia? Fiecare dintre noi, percepe prietenia in mod diferit, fiecare ii da valente specifice personalitatii sale.
            Un gand, o dorinta sau un vis, sentimente de bucurie sau tristete, nelinisti. majoritatea dintre noi, ne dorim sa le impartasim.  Cu totii le simtim, le traim ori le dorim. Ne dorim sa fim ascultati, incurajati, intorsi din drum atunci cand gresim, dar mai ales ne dorim sa iubim si sa fim iubiti, Prietenia… este expresia sincera  a ceea ce gandesti si simti in fata unui seaman. Ea presupune sinceritatea ta totala si dezinteresata in viata interioara si  intima, o straduinta de retraire in profunda simpatie a unei alte fiinte. Relatiile de prietenie determina si intretin cele mai frumoase sentimente de altruism, marimitate de care este capabila o inima omeneasca.  
             Prietenul este cel care iti este alaturi atunci cand esti fericit, dar si atunci cand ai dat peste „borcanul cu melancolie” si nu mai vrei sa il lasi dim mana, este atunci cand omul acela sta alaturi de tine, doar pentru tine, indiferent de situatia in care te afli. El este omul care te accepta asa cum esti, slab sau puternic, cu tot”bagajul vietii” cel ce te trateaza cu menajamente atunci cand esti absent si cu franchete atunci cand esti prezent.  Este cel implicat in mod activ la soarta celuilalt, in cel mai curat si obiectiv mod, fara nici un interes. Este cel care gandeste pentru tine, ca pentru el insusi si este capabil si vrea sa te ajute sa constientizezi ca uneori gresesti, ca faci alegeri gresite, pentru ca prietenul sau,  care esti tu, sa isi schimbe comportamentul sau modul de gandire, pentru a evolua ca individ si pentru a reusi sa se adapteze la orice situatie si experienta noua. Aceasta presupune o identificare aproape desavarsita intre cei doi sau mai multi oameni.  O prietenie puternica poate fi precum un cerc sau o spirala … Un cerc sau o spirala in care protagonistii se ajuta in viata… sa se rostogoleasca sau sa urce pe spirala. Precum spuneam, fiecare dintre noi percepe si poate da forme diferite relatiei de prietenie in care si el este actor principal.
              „Singuratatea si sentimentul de a fi nedorit reprezinta cea mai crunta saracie.” Maica Tereza
             Cand nu ai prieteni, esti singur si parca mergi, precum barca pe uscat… Cum ar fi sa fii singur?  Spunea cineva; un prieten este mai important decat un inger pazitor… 🙂 dar oare vedem de fiecare data omul care este alaturi de noi si vrea sa ne sprijine neconditionat?
            Pe de alta parte sa nu uitam, insa ca si noi, la randul nostru, suntem ancore pentru alte persoane, prietenii nostri. Uneori, in valtoarea vietii, uitam ca avem prieteni, uitam ca suntem prieteni. Ne cufundam in propriile ganduri, ne plagem de mila 🙂 Doamne, ce ne mai plangem de mila… si ce ne place… Prietenia este un vis implinit…,  un gand impartasit,… o dorinta traita, … tristete alinata,… speranta…, implinire.
 
                 Psihoterapeut,
           Ursu-Balaci Mariana


      DSCF5595

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *