Cuibul gol, un sindrom?

Dezvoltare personala, Psihologie, Psihoterapie

paianjenM-am intrebat deseori cum resimt parintii separarea copiilor de ei, ce simt atunci cand copiii lor pleaca de acasa.  Multi dintre ei se simt deseori vaduviti si tristi.  Apar probleme legate de somn, isi pierd cheful de viata, apetitul. Le lipseste ceva si nu gasesc cu ce sa umple golul lasat de plecarea (declaratia de independenta) copiilor lor. Pentru asta au luptat toata viata, insa atunci cand puisorii isi iau zborul este greu de umplut golul. Se simt confuzi, bulversati, mai ales atunci cand prin minte le trec imagini care le amintesc cat de dificile au fost momentele din timpul adolescentei ( si nu numai), cata energie au consumat cautand sa-i mentina „in limitele normalului impus de societate de cele mai multe ori”, atunci cand credeau ca vor simti o mare usurare cand copiii lor vor pleca in sfarsit de acasa si-si vor lua in mainile lor propriile vieti.

Unii cercetatori cred ca relatiile tensionante din timpul adolescentei dintre parinti si copii reprezinta de fapt un ajutor dat ambelor parti de natura, pentru ca trecerea de la legaturile foarte puternice din timpul copilariei la independenta din perioada tanarului adult sa fie mult mai usor de traversat. Totusi , nu-i chiar atat de simplu, pentru ca oricate tensiuni si animozitati ar fi presupus aceasta perioada, „ruperea” este apasatoare pentru fiecare parte, pentru ca legatura este extrem de puternica. In general cel mai mult sufera parintii. Ei pot dezvolta cu usurinta o depresie, chiar daca au o cariera de succes si o casnicie fara cusur. Imi trece prin minte acum imaginea unei doamne, dupa ce baiatul (unicul) sau a plecat la facultate, si nu orice facultate, ci  cea care reprezenta continuarea in viitor a activitatii ei de o viata, perpetuarea pasiunii ei. A dezvoltat stari depresive. Se simtea trista, parasita, plangea cu usurinta, devenise irascibila, insomniile luasera locul noptilor linistite, cu somn odihnitor, chiar daca avea alaturi un sot iubitor si atent si o activitate care ii conferea multe satisfactii profesionale.

Pe de alta parte exista si copii care suporta mai greu separarea de parinti, sunt cei care nu au luat primele lectii de zbor.

Misiunea noastra, a parintilor este aceea de a ne creste copiii, astfel incat atunci cand vine vremea sa-si ia zborul spre independenta sa fie cat mai siguri de ei. Trebuie sa-i investim cu incredere si sa fim siguri ca se vor descurca. Ei au nevoie de incurajarile noastre. Si ceea ce este sigur intotdeauna vor simti nevoia sa se intoarca la cuibul din care au invatat sa zboare pentru prima data. Si de cele mai multe ori castigam, pentru ca ei nu se intorc singuri la noi.

Psihoterapeut,

Ursu-Balaci Mariana

 

 

Despre berze si ceea ce aduc in cioc..:)

Comunicare, Copii, Psihologie

Puncte de vedere
Despre berze si ceea ce aduc in cioc..:)

Referitor la conceptia despre realitatea inconjuratoare copilul crede ce il invatam sau ceea ce vede. Si modelele lui sunt parintii. Daca pornim de la premisa ca pe copii ii aduce barza si le impartasim toate acestea si lor, inflorind cu o povestioara, despre cat de minunate sunt berzele, fiindca se inhama la o sarcina atat de „coplesitoare”, atunci cu siguranta „el” va fi sigur ca l-a adus barza si se va uita dupa berze care poarta copii in cioc. Vi se pare amuzanta imaginea unui copil care se uita dupa berze ce poarta copii in cioc, nu-i asa? 🙂 In realitate este vorba despre un aspect care nu trebuie neglijat in dezvoltarea relatiei parinte – copil. Nu peste mult timp, ceea ce este si firesc, copilul va afla ca, copiii nu-si fac cu mana din ciocurile berzelor, precum ne semnalizam noi colegii de trafic pe sosele, iar atunci se va intreba de ce a fost mintit. Va intelege ca parintii nu spun intotdeauna adevarul si de aceea nu pot fi crezuti intotdeauna. Ooo, se darama o credinta: parintii mei mint? Si de ce?
🙂 Parintii inventeaza tot felul de povesti pentru a le da raspunsuri din domeniul psihosexual copiilor lor. Insa de multe ori nu reusesc decat sa-i dezorienteze, fiindca explicatiile date de cele mai multe, ori nu sunt in concordanta cu ceea ce afla copilul din alte surse.
Sa le oferim raspunsuri clare si mai ales sincere.
Va invit la discutii pe aceasta tema.
https://www.facebook.com/psiholog.focsani?ref=tn_tnmn

Stima de sine – limitele ni le impunem singuri, ceilalti doar speculeaza lipsa noastra de incredere in fortele proprii.

Depresie, Dezvoltare personala, Psihologie, Psihoterapie

262441_367650223345263_2031757618_n

Multi dintre cei care traiesc in aceste vremuri au in comun: lipsa stimei de sine. Daca suntem protagonistii propriei noastre vieti, nu inseamna ca trebuie sa fim agresivi, hotarati, invingatori. Mai presus de toate, trebuie sa stim sa ne valorizam, chiar si atunci cand suntem in mijlocul complexelor, a nesigurantei, a inhibitiilor, dar mai ales a suferintelor si ale propriilor limite. Continue reading

Ganduri, credinte, soarta

Dezvoltare personala, Psihoterapie

Soarta se afla in propriile noastre maini, iar convingerile noastre sunt cele care modeleaza, ele pot produce catastrofe sau minuni.

Gandurile creeaza realitatea. Suntem ceea ce gandim, pentru ca fiecare intamplare din lumea in care existam este expresia ideilor noastre. Noi infaptuim mediul cu ajutorul credintelor noastre si de aceea este important cum gandim, cum simtim, cum traim.

In fiecare moment al existentei noastre avem posibilitatea sa alegem si de aceea puntem fi stapanii destinului propriu. Ne putem pastra cinstea si candoarea, optand pentru fericire in locul monotoniei, sanatatii in locul suferintei, iubirii in locul ostilitatii.

Carnavalul nu este un spectacol care să fie văzut de oameni

Psihologie

Carnavalul nu este un spectacol care să fie văzut de oameni; ei trăiesc în el şi fiecare parţicipă… Cât carnavalul durează, nu mai este altă viaţă afară… Carnavalul celebrează o eliberare temporară de adevărul evident şi de ordinea stabilită, el cere forme nedefinite, joc şi schimbări uimitoare…“ (Green, 2001, p.159) Continue reading

Importanța implicării părinților în demersul terapeutic la copilul cu autism

Psihologie

Dacă ne raportam la copil ca la o parte integrată intr-un sistem, observăm importantă pe care familia o are in procesul terapeutic. Fară a extinde la nivelul vietii sale cotidiene procesul si programele terapeutice, răman elemente izolate si, de cele mai multe ori, neutilizate in activitătile copilului. Astfel ca familia extinsa (bunici, unchi, si alte rude), Continue reading

Introversiune/extraversiune în comunicarea mediată de computere

Psihologie

Daca prezentam sintetic câteva caracteristici despre intro-extraversiune, se poate spune că: extravertiţii sunt centraţi mai mult spre lumea exterioară, a oamenilor, a lucrurilor, a evenimentelor, pentru a consuma mai mult energia decât pentru a se exprima pe sine; introvertitul este orientat spre lumea interioară, a sinelui, a gândurilor, atât pentru a se reîncărca cât şi pentru a se exprima. Continue reading

Sentimentele sunt expresia sufletului

Psihologie

Cu ajutorul acestora, sufletul îi vorbește minții despre cine suntem și despre legaturile nostre cu tot ce exista. Prin sentimente experimentam toate evenimentele exterioare.
Dupa Ken Keyes Jr. (Calea spre fericire a intregii vieti) daca te musca un sarpe nu inseamna ca este suparat. El actioneaza instinctual in conformitate cu  necesitatile sale de supravietuire  primite de la anumiti stimuli exteriori. Acesta nu reactioneaza la stimuli interni pentru ca nu are. Continue reading