Resursele Inconstientului. Solutiile problemelor noastre se afla in inconstient, iar noi nici macar nu stim ca le stim

Hipnoza, Povesti cu Talc, Psihologie, Psihoterapie

Citind istorioara lui Milton Erickson, cu ajutorul careia ilustrează metaforic credinţa ca resursele inconştientului sunt nelimitate, mi-am amintit ca si eu stiu una asemananatoare, care imi confirma ipotezele domniei sale.

Am copilarit la tara, am fost aproape de natura si poate ca asta este una din cauzele pentru care  nu mi-am dorit sa plec din zona aceasta minunata, desi as fi putut sa o fac de nenumarate ori. Imi amintesc mirosul ierbii prospat cosite, al rosiilor  naturale, mângâiate doar de roua diminetii şi razele soarelui si nu in ultimul rand minunatele povesti auzite in diverse ocazii de oamenii locului.

Un uncheş de-al meu îmi povestea ca avea un cal de mulţi ani, pe care il ingrijea precum un membru al familiei. Tot timpul avea câte un cubuleţ de zahăr in buzunare cu care îşi bucura prietenul. Cu el  mergea aproape zilnic la piata din Tecuci, cu produsele din gospodaria proprie: rosii, ardei, morcov, patrunjel, telina, ceapa etc. Impreună cu călutul si cu caruta plina la dus si goală la intoarcere parcurgeau aproape la 25 km . Chiar daca uneori stăpânul mai motăia pe drum, calutul stia intotdeauna unde trebuie sa ajunga, el invatase directia casa -piata si invers, si de fiecare dată îşi aducea in siguranta stăpanul acasa …

M. Erickson povesteste  despre un cal care rătăcea in curtea familiei sale pe vremea când era tânăr. Calul nu avea nici un semn cu ajutorul căruia să poată fi identificat. Erickson şi-a propus să-1 ducă proprietarilor lui şi, în acest scop, pur şi simplu l-a încălecat, l-a scos la drum şi l-a lăsat să-şi aleagă singur calea. El nu intervenea decât atunci când calul părăsea drumul pentru a paşte sau pentru a se plimba pe vreun câmp. Când, în sfârşit, calul a ajuns în curtea unui vecin, la câţiva kilometri distanţă, vecinul l-a întrebat pe Erickson: «Cum aţi ştiut că acest cal aplecat de aici şi că ci ne aparţine ?» Erickson a răspuns: «Eu nu am ştiut, dar calul, el a fost cel care a ştiut. Tot ce a trebuit să fac a fost să-l ţin pe drum»” (S. Rosen, 1986, pp. 40-41).

“Cred că aceasta este metoda de a face psihoterapie a spus Erickson, soluţiile problemelor noastre se află în inconştient, iar noi nici măcar nu ştim că le ştim.  Psihoterapia pune clientul în situaţia de a avea acces la o reflexie a  inconştientului către conştientul individului.  Iar inconştientul este locul în care subiectul poate găsi, cu ajutorul  al terapeutului,  răspunsul la problemele cu care se confruntă si pe care  nu le accesează datorită restricţiilor determinate de experienţele sale conştiente.  Conştiinţa este programată să se adapteze la finalităţi externe individului şi sunt consecinţa unei experienţe anterioare. Experienţa limitează  capacităţile individului, când acesta are de rezolvat o problemă, pentru că are tendinţa de a se ghida dupa un pattern, neexplorând diversitatea de soluţii posibile, limitând astfel capacitatea de utilizare a resurselor inconstiente.  În inconştient capacităţile individului rămân intacte, neexplorate şi neexploatate, iar  psihoterapia faciliteaza accesul la acestea.

 

Bibliografie:

S. Rosen, 1986

Ion Dafinoiu, Jeno-Laszlo Vargha, Hipnoză clinică, 2003

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *