Copilului i-as da aripi, dar i-as permite sa invete singur sa, zboare.

Psihoterapie

Copilului i-aş da aripi,

dar i-aş permite

sa înveţe singur,

să zboare.

Gabriel Garcia Mârquez

                   Fiecare părinte este minunat.

     Fiecare mamă şi fiecare tată este, în adăncul  fiinţei sale, un părinte desăvărşit. Din nefericire, această extraordinară înzestrare naturală nu iese la lumină de foarte multe ori. Sunt mulţi părinţi care nu au fie indrăzneala, fie priceperea de a li se arăta copiilor aşa cum sunt ei cu adevărat.

    Unii sunt timizi şi se blochează în „Ce va zice lumea?”

    Alţii sunt stăngaci, nu ştiu cum să se poarte, astfel incăt să nu pară vulnerabili şi lipsiţi de autoritate şi atunci se închid în sine şi se distanţează de propriii lor copii. Iar alţii pur şi simplu aplică în mod automat regulile pe care le-au văzut aplicate de propriii lor părinţi şi bunici, iar mai târziu de educatori şi profesori. Fiecare dintre noi suntem, in fond, rezultatul… unor părinţi, al unei anumite educaţii, al unui anumit mediu social şi cultural.

    Dacă sunteţi părinţi şi vă simţiţi nemulţumiţi de voi, de copiii voştri, de relaţiile care există între voi şi fiii, ori fiicele voastre, încercaţi să vă puneţi problema unei schimbări de optică. Incercaţi să  priviţi lumea, pe voi, pe copiii vostri, altfel decăt pănă acum. Dacă, aplicănd anumite concepte, idei, modele, aţi ajuns într-un punct în care constataţi că sunteţi nefericiţi, nemulţumiţi, neimpăcaţi, faceţi o schimbare.  Abordând lucrurile cu totul altfel, veţi vedea că viaţa voastră şi a copiilor vostri devine mai bună. Voi deveniţi mai buni si mai fericiţi, copiii vostri devin mai buni şi mai fericiţi, iar între voi şi copiii voştri se instalează ceea ce trebuie  de fapt să existe între părinţi si copii: iubirea şi pacea.

    Este foarte confortabil şi pentru părinte si pentru copil să ştie  fiecare în parte că, atunci când copilul are ceva de spus, orice, el va veni la părintele său şi îi va spune ce are pe suflet, fără a-i fi teamă sau rusine. Este foarte bine şi pentru părinte şi pentru copil să poată vorbi despre orice, să ştie şi părintele şi copilul  că, indiferent de ce se intămplă, mama si tata îl vor înţelege pe copil, nu vor ţipa la el, nu vor face crize de nervi, nu-l vor ameninţa, nu-l vor bate, nu-l vor da afară din casă – si nu vor rupe relaţia părinte-copil pentru totdeauna.

 

 

 

(Michiela Poenaru, EU TE-AM FĂCUT, EU TE OMOR, Ghidul bunelor maniere pentru părinţi)

Despre prietenie

Psihologie, Psihoterapie

  ” Prietenia inseamna un suflet in doua trupuri.”                                                                                                                                 Aristotel

            Zilele trecute, intr-o conversatie, o persoana mi-a spus: ” sunt bogata, ma simt bogata, pentru ca am prieteni deosebiti. Prietenia noastra este precum o spirala a evolutiei, pentru ca daca unul dintre noi are parte experiente pozitive de viata ori negative sau daca a deschis  o alta  cutie a cunoasterii  sau de orice alta natura, atunci impartaseste trairile si exprerientele sale cu noi. E ca un exercitiu de dezvoltare personala. Astfel, fiecare dintre noi paseste cu pasi marunti pe spirala, evoluand continuu. In functie de experiente, locurile se schimba, dar ceea ce este foarte important este ca niciunul dintre noi nu a abandonat si nu a fost abandonat”. Aceasta destainuire a declansat in mine o serie de trairi si mi-a revenit in minte un mesaj:

             Cu ani in urma, prin perioada liceului am citit ceva care mi-a placut foarte mult. Numele autorului si a lucrarii sunt probabil bine ascunse in ungherele memoriei sau poate ca s-au sters, insa am pastrat in suflet ani de zile esenta mesajului primit si interpretat atunci cu mintea de adolescent. Suna cam asa: nu ma aprecia atunci cand  fac lucruri marete pentru tine, in situatii rasunatoare, ci apreciaza-ma si iubeste-ma pentru ceea ce fac zi de zi pentru tine, in situatii obisnuite, fara sacrificii marete si pentru faptul ca te iubesc neconditionat.
            Nu cred ca exista vreunul dintre noi care nu a simtit aprecierea si sprijinul discret acordat in mod dezinteresat de un prieten… Exista uneori tendinta de a-i supraaprecia si valoriza mult mai mult pe cei care ne-au oferit ajutorul  intr-un contex pur intamplator si de ce nu intr-o anumita masura favorabila si pentru ei  si  neglijam sa acordam respectul cuvenit prietenului drag, onest, nestiut de nimeni care stie sa deschida bratele si sa-si ofere umarul zi de zi, si in cele mai dificile momente ale existentei noastre, fara ca acest lucru sa-i fie cerut.
             Sunt momente in viata in care poti simti ca „nu mai poti”, te simti „frant de oboseala sau de atata zbucium” si atunci iti spui „vreau o pauza, nu mai pot”. Si iti iei o pauza … dar cat de lunga???  Ei, de multe ori  te simti luat pe sus sau impins de la spate si inainte de a-ti da seama ce se intampla cu tine, te trezesti la capatul scarilor, alaturi de cei care au inteles ca viata ta e zguduita de o furtuna si au ales sa te insoteasca, sa lupte alaturi de tine, pentru ca tu sa te transformi si de data aceasta intr-un invingator.  Si simti, ca parca ceva intens, trainic, iti da adevarata putere, acel ceva ce te opreste sa fii descurajat, acel ceva ce iti da aripi si poti visa din nou. O fi prietenia? Fiecare dintre noi, percepe prietenia in mod diferit, fiecare ii da valente specifice personalitatii sale. Continue reading

Cu timpul învătam …

Dezvoltare personala, Psihologie

Cu timpul, fiecare învățăm diferenta subtila între a sustine mâna cuiva și a încătușa un suflet, învatăm ca dragostea nu inseamna a te culca  cu cineva si o relatie nu inseamnă siguranta. Fiecare realizeaza in timp, ca săruturile nu sunt contracte, ca darurile nu sunt promisiuni și învățăm sa acceptăm eșecurile cu capul sus si ochii larg deschisi.

Ne construim astfel  propriul drum pornind de astazi, pentru ca terenul zilei de maine este mult prea nesigur pentru ne a face planuri … iar planurile viitoare ajung să se reducă poate la jumatate sau chiar la mai putin.

Si dupa o vreme, fiecare invata ca și caldura suavă a soarelui, în exces, arde. Că este indicat sa-ti plantezi propria gradină și să iti decorezi propriul suflet dupa pricipiile tale, în loc să astepti ca cineva sa iti aduca flori sau laude.

Și fiecare invatam ca putem sa suporta, că suntem intr-adevar puternici, ca valorăm, ca suntem unici și ca în fiecare zi … e o noua șansă să învătăm.

Cu timpul învătăm că a fi cu cineva care  oferă un viitor bun înseamnă, ca mai devreme sau mai tarziu vom dori să ne intorcem in trecut să reparam cine știe ce greșeala .

Cu timpul, întelegem că doar cine este în stare să ne iubeasca cu tot cu defecte, fără să își dorească să ne schimbe, poate să ne aducă toata fericirea de care avem nevoie.

Cu timpul, ne dăm seama ca dacă  suntem  alături de acea persoana doar pentru a nu fi singuri, există posibilitatea să ajungem să nu ne mai dorim să o  mai vedem.

Realizăm, cu timpul, că prietenii adevarați valorează mai mult, decât orice cantitate de bani.

Cu timpul, întelegem că adevarații prieteni sunt putini la număr și că cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat de prietenii false.

Cu timpul învățăm că toate cuvintele spuse la mânie, pot continua să-i facă rău persoanei rănite toata viata.

Învățăm, poate, după un timp, că dacă am rănit foarte tare un prieten, niciodată relația cu el, nu va mai fi la fel.  

Vom invata in timp că toata lumea scuză, dar numai sufletele mari iarta. Vom realiza, poate că fiecare experienta traită cu o persoana este unica.

Cu timpul, ne vom da seama, poate, că cel care umilește și dispretuieste o fiinta umană, mai devreme sau mai tarziu, va suferi dublu aceleasi umilințe și dispretuiri.

Vom întelege și că a grăbi lucrurile sau a le forta va face ca in final sa nu se mai ridice la nivelul așteptărilor.

Realizăm în timp, că în realitate viitorul nu inseamna mai bine, ci momentul pe  care il trăiam, exact in acea clipa.

Cu timpul,  vom vedea ca dacă suntem fericiți cu cei care ne sunt alaturi ne va fi îngrozitor de dor de cei care ieri erau cu  noi și care acum au plecat.

Cu timpul, vom invata că a încerca sa iertăm sau a cere iertare, a spune ca iubim, a spune că ne e dor, a spune ca avem nevoie, a spune ca  vrem sa fim prietenul cuiva … în fata unui mormânt, cuvintele devin lipsite de sens.

Dar din pacate vom afla toate acestea … cu timpul, unii dintre noi se vor maturiza mai repede, altii mai târziu sau mult mai târziu … și poate că lucrurile, ceea ce simțim si ceea ce ne dorim ar trebui spuse la timp.

🙂IMG_20150404_153536

Atunci când taci

Dezvoltare personala, Psihologie

Si atunci când taci, spui ceva despre tine.

Atunci când nu spui un secret,  îți cunosc fidelitatea de prieten.

Atunci când nu-ti mentionezi propria durere, iti cunosc prorpia tarie.

Atunci când taci in fata unei dureri indepartate, îți cunosc neputința si repectul.

Atunci când taci in  fata injustitiei, își cucosc frica si complicitatea.

Atunci când taci în fata imposibilului, iti cunosc maturitatea si stapanirea de sine.

Atunci când taci in fata unei prostii oarecare, iti cunosc intelepciunea.

Atunci când taci in fata celor tari si puternici, iti cunosc teama si lasitatea.

Atunci când taci in fata a ceea ce ignori, iti cunosc prudenta.

Atunci când nu vorbesti despre meritele proprii, iti cunosc umilinta si grandoarea.

Linistea e timpul unde inteleptul mediteaza, inchisoarea de care fuge natangul și refugiul unde se ascund lasii.

Cultiva-ti propria viata!

George Eliot

lumina

Într-una din zilele acestea

Povesti cu Talc, Psihologie

poza1   Într-una din zilele acestea îti vei pierde rabdarea si le vei striga copiilor tăi urmatoarele:

– Când veti creste odata si nu va veti mai comporta ca niste salbatici? Și adevarul este ca vor face acest lucru. Poate ca le vei striga:

– Iesiti din casa, duceti-va afara sa va jucati! Incercati sa nu va loviti si nu mai trantiti usa atat de tare! Și nu o vor mai face. Le vei face ordine in dormitoare pana cand totul ca fi curat si la locul sau, jucariile pe etajere, animalele de plus pe pat si toate hainele lor asezate in dulap. Ii vei chema si le vei zice:

– Vreau sa ramana asa! Si asa va ramane! Vei pregati cina perfecta, salata va ajunge intreaga pe masa, fara sa lipseasca ceva. Prajitura va fi perfecta, fara urme de degete, pentru ca au gustat-o in bucatarie, si vei spune:

– În sfarsit! aceasta este o mancare ce poate fi servita invitatilor si vei manca fara ei. Cand va suna telefonul, vei striga:

– Nu ridicati receptorul de la celalalt aparat cand vorbesc! Vreau intimitate si terminati de urlat … M-ati auzit? Si nu iti va răspunde nimeni. În casa ta nu vor mai fi urme pe fata de masa si nici vase de flori aduse din gradina cu un sarut. Nu va mai trebui sa cosi gaura pantalonilor si niciodata nu-ti vei mai rupe unghiile incercand sa dezlegi nodurile de la sireturile pantofilor lor. Nimeni nu va intra in casa ta cu noroi pe ghete si vor disparea toate acele elastice care umpleau totdeauna baia.

     Imaginează-ți! Nimeni nu-ti va folosi creionul de buze pentru a scrie pe pereti. Nu va mai trebui sa cauti o dadaca pentru a te duce la petrecerile de revelion. Nu va trebui sa asisti la sedintele de la scoala, cu parintii si nici sa fii prezenta la piesele unde fiul tau are rolul de arbore. Nu va trebui sa te ocupi de transportul pana la scoala, de muzica care-ti sparge timpanele sau de drumurile in plus facute pana la scoala deoarece fiul tau si-a uitat pachetelul acasa.

    Imagineaza-ti! de Craciun nu vei mai primi cadouri facut e din betisoare de inghetata, se vor termina saruturile umede de lapte de dupa micul dejun. Nu va mai trebui sa te preocupi niciodata de dintii care cad si de cei noi care trebuie sa le iasa. Nu vei mai auzi vocile care continua sa vorbeasca dupa ce ai stins lumina, nu vei mai avea de a face cu genunchii juliti pe care sa-i saruti, si nici cu degetele murdare pe care sa le cureti. Va ramăne doar o voce care va spune:

– Când vor creste si nu se vor mai purta asa salbatic?

    Liniștea iti va raspunde:

Deja au facut-o … 

(Felipe Hutsell)

Explorează, Învață, Dezvoltă, Simte! Simte ceea ce ești!

Comunicare, Dezvoltare personala, Psihologie, Psihoterapie

O picătură de rouă se prelinge timidă pe o funză și  ajunge într-un pârâiaș de munte. Acesta se varsă într-un râu, râul în fluviu, fluviul în mare, marea comunică cu oceanul.  Ce s-a întâmplat cu picătura? Se poate crede ca ea s-a pierdut, că și-a pierdut identitatea. Depinde din ce perspectivă privești lucrurile. De pildă ai putea crede ca picătura a devenit vastă, oceanică.  Dacă ne gândim la noi, începem procesul dezvoltării începând din prima secunda de la naștere, când suntem obligați,  să învațăm să respirăm, ne reglăm și adaptăm temperatura la mediul extrauterin, învătăm să ne hrănim, ne adaptăm la zgomote, atingeri…  Procesul învățării și al dezvoltării este continuu. Nu poți ajunge într-un punct și să spui:  Destul, Ajunge! Totdeauna este loc pentru mai mult, totdeauna există un ”Next”  și  posibilitatea continuă de dezvoltare.

Să facem un exercițiu de imaginație: cum ar fi să găndești că tu esti picătura de care vorbeam înainte, că deși traseul tău nu a fost unul ușor ai devenit unul cu  oceanul? Gândeste-te că ești uriaș, ai devenit uriaș. Fii conștient de ceea ce ești. Cum te simți? Așa-i că încerci un sentiment plăcut? Nu-ți pune limite: Explorează, Învață, Dezvoltă, Simte! Simte ceea ce ești!

În primul rând învață să-ți simți corpul, fii conștient de el, evită să acționezi mecanic,  ca un lunatic și fii atent la fiecare mișcare pe care o faci atunci când tai o ceapă, când șofezi, când urci muntele, când te joci la calculator etc. Ascultă-ți corpul! Apoi fii atent la ce și cum gândești, la proiecții, imaginație. Ascultă-ți mintea! Apoi studiază-ți emoțiile. Fii atent la sentimentele și stările tale, căci totul trece prin inimă, acolo este unde centrul ființei tale. Și odată ce esti conștient de asta totul începe să se cearnă, totul capătă un alt contur:  binele câștigă teren în fața răului, crește iubirea, ura dispare, tristețea dispare, iar  compasiune crește, generozitatea crește, aviditatea dispare.

Ești în centrul ființei tale, pentru că ai învățat să-ți accesezi inima, simți, ești liber… Devii  conștient că ești valoros, că esti magic, cu cât sapi mai adanc în tine constați că iți place ceea ce descoperi. Continuă,  prima dată e mai greu, restul … vine de la sine.

Psihoterapeut,

Ursu-Balaci Mariana

1964641_518044664983613_1584718077_n

Adevar, Bine, Folos

Povesti cu Talc, Psihologie
DSC09852Socrate era foarte apreciat in Grecia Antica pentru intelepciunea sa. In timp, pe buna dreptate, celebritatea lui a depasit granitele tarii.
Intr-o zi cand se indrepta spre locul unde tinea cursurile il vazu pe unul dintre cunoscutii sai alergand  spre el.
– Socrate astepta putin, pentru ca vreau sa iti spun ceva despre unul dintre studentii tai.
– Opreste-te putin ii replica Socrate. Inainte de a incepe sa vorbesti as vrea sa-ti dau un test.
– Ce test?
– Se numeste Testul celor Trei.
– De ce Trei?
– Pentru ca inainte de a-mi vorbi despre studentul meu as vrea sa analizam putin ceea ce ai sa-mi spui.
– Prima intrebare se refera la Adevar. Esti sigur ca ceea ce vrei sa imi spui este adevarat?
     Omul pus in dificultate spuse:
– Nu sunt sigur; eu doar am auzit despre el.
– Foarte bine. Deci, ceea ce vrei sa imi spui nu stii exact daca este adevarat sau nu… Dar sa trecem la urmatoarea intrebare: Testul Binelui.
– Ce vrei sa imi spui este de bine?
– Nu. Nu tocmai…
– Inseamna ca ai venit sa imi spui ceva rau despre el, desi nu esti sigur daca este adevarat.
       Omul stanjenit dadu din umeri.
– Dar sa continuam, spuse Socrate. Mai poti trece inca testul daca raspunzi corect la ultima intrebare. Ceea ce vrei sa imi spui ii este folositor studentului meu?  Sau imi este mie de folos?
– Nu. Nu-ti este nici tie, nici lui…
– Atunci daca ceea ce vrei sa imi spui nu este nici Adevar, nici Bine, nici macar de Folos, atunci de ce sa te mai obosesti sa imi spui?
 
De multe ori ne aflam in situatii de acest tip. Cararile vietii noastre sunt uneori destul de intortochiate. Viata ne expune la diferite situatii si suntem nevoiti sa facem in permanenta alegeri. Insa inainte de a hotari ceea ce vom face ar trebui sa ne oprim putin, sa ne luam o mica pauza si sa analizam informatia ca sa fim siguri ca ea trece acest test. Trece Testul Adevarului, dar al Binelui? Este Folositoare?
 

Evolutie sau involutie?

Ganduri zilnice

         Dumnezeu a sadit o samanta celesta in fiecare dintre noi, la fel ca si speranta unei evolutii pozitive.

        Daca ne respectam unii pe altii, ne ajutam sa evoluam pozitiv, in ritmul omenesc al fiecaruia dintre noi. Fiecare dintre noi poarta amprenta ancestrala a propriilor strabuni si poate si de aceea rezistenta fiecaruia in situatii de „soc” variaza . Daca ne „bruscam” unii pe altii, unii dintre noi ne se pot „sparge” precum un vas de portelan, iar cei care raman „nestirbiti” raman cu regrete eterne (aparitia lor variaza de la un individ la altul).

     Daca alegem calea pozitiva, cea a respectului fata de semnii nostri, adica acel pisc luminos care se numeste omenie, alegem evolutia. Dar daca ne folosim cunostintele si talentul in scopul urii, a ingenunchierii, a umilirii semenilor nostri, atunci cu siguranta mai devreme sau mai tarziu, prin efectul de bumerang „raul” se va intoarce impotriva noastra cu o intensitate distrugatoare.

     Ce inseamna rau? Ce inseamna ura? Sentimente negative primare, consumatoare de energie umana, un microb pe care daca nu-l inabusim din fasa se dezvolta si infesteaza totul. Rautatea, naste rautate, violenta naste violenta, iar gandurile de ostilitate (horrire) sunt emanatii energetice negative care contamineaza totul in jurul individului care le genereaza.   Daca ne folosim toate resursele in folosul binelui, tolerantei, respectului – evoluam, daca e invers … atunci ne intoarcem de unde am plecat.

psiholog