Resursele Inconstientului. Solutiile problemelor noastre se afla in inconstient, iar noi nici macar nu stim ca le stim

Hipnoza, Povesti cu Talc, Psihologie, Psihoterapie

Citind istorioara lui Milton Erickson, cu ajutorul careia ilustrează metaforic credinţa ca resursele inconştientului sunt nelimitate, mi-am amintit ca si eu stiu una asemananatoare, care imi confirma ipotezele domniei sale.

Am copilarit la tara, am fost aproape de natura si poate ca asta este una din cauzele pentru care  nu mi-am dorit sa plec din zona aceasta minunata, desi as fi putut sa o fac de nenumarate ori. Imi amintesc mirosul ierbii prospat cosite, al rosiilor  naturale, mângâiate doar de roua diminetii şi razele soarelui si nu in ultimul rand minunatele povesti auzite in diverse ocazii de oamenii locului.

Un uncheş de-al meu îmi povestea ca avea un cal de mulţi ani, pe care il ingrijea precum un membru al familiei. Tot timpul avea câte un cubuleţ de zahăr in buzunare cu care îşi bucura prietenul. Cu el  mergea aproape zilnic la piata din Tecuci, cu produsele din gospodaria proprie: rosii, ardei, morcov, patrunjel, telina, ceapa etc. Impreună cu călutul si cu caruta plina la dus si goală la intoarcere parcurgeau aproape la 25 km . Chiar daca uneori stăpânul mai motăia pe drum, calutul stia intotdeauna unde trebuie sa ajunga, el invatase directia casa -piata si invers, si de fiecare dată îşi aducea in siguranta stăpanul acasa …

M. Erickson povesteste  despre un cal care rătăcea in curtea familiei sale pe vremea când era tânăr. Calul nu avea nici un semn cu ajutorul căruia să poată fi identificat. Erickson şi-a propus să-1 ducă proprietarilor lui şi, în acest scop, pur şi simplu l-a încălecat, l-a scos la drum şi l-a lăsat să-şi aleagă singur calea. El nu intervenea decât atunci când calul părăsea drumul pentru a paşte sau pentru a se plimba pe vreun câmp. Când, în sfârşit, calul a ajuns în curtea unui vecin, la câţiva kilometri distanţă, vecinul l-a întrebat pe Erickson: «Cum aţi ştiut că acest cal aplecat de aici şi că ci ne aparţine ?» Erickson a răspuns: «Eu nu am ştiut, dar calul, el a fost cel care a ştiut. Tot ce a trebuit să fac a fost să-l ţin pe drum»” (S. Rosen, 1986, pp. 40-41).

“Cred că aceasta este metoda de a face psihoterapie a spus Erickson, soluţiile problemelor noastre se află în inconştient, iar noi nici măcar nu ştim că le ştim.  Psihoterapia pune clientul în situaţia de a avea acces la o reflexie a  inconştientului către conştientul individului.  Iar inconştientul este locul în care subiectul poate găsi, cu ajutorul  al terapeutului,  răspunsul la problemele cu care se confruntă si pe care  nu le accesează datorită restricţiilor determinate de experienţele sale conştiente.  Conştiinţa este programată să se adapteze la finalităţi externe individului şi sunt consecinţa unei experienţe anterioare. Experienţa limitează  capacităţile individului, când acesta are de rezolvat o problemă, pentru că are tendinţa de a se ghida dupa un pattern, neexplorând diversitatea de soluţii posibile, limitând astfel capacitatea de utilizare a resurselor inconstiente.  În inconştient capacităţile individului rămân intacte, neexplorate şi neexploatate, iar  psihoterapia faciliteaza accesul la acestea.

 

Bibliografie:

S. Rosen, 1986

Ion Dafinoiu, Jeno-Laszlo Vargha, Hipnoză clinică, 2003

Exista lucruri pe care le stiti, dar nu stiti că le stiti. Cand veti sti ceea ce nu stiti, atunci va veti schimba. Milton H. Erickson

Comunicare, Depresie, Dezvoltare personala, Psihologie, Psihoterapie

„Cheia cunoaşterii vieţii conştiente se află în inconştient!”

  Karl Gustav Carus (1789-1869), medic la curtea regelui Saxoniei

Valentele psihicul uman reprezintă încă din antichitate un subiect extrem de controversat nu doar in psihologie, ci si in filozofie, mitologie, religie si stiinta, de unde rezultă caracterul său interdisciplinar. „Personalitatea umana este caracterizata de varietati si complexitati infinite de dezvoltare si organizare si nu este o organizare simpla si limitata.”  Milton Erikcson.

Primele studii  ale inconştientului  au fost in general  filosofice, metafizice, filosofia fiind mult mai avansata ca psihologia din acest punct de vedere.  Unii afirma ca metafizica inconştientului este multimilenară, coborând din Upanişade (Scripturile Hinduse)  şi din Biblie, cât si  de la gânditorii mari ai antichităţii Aristotel  sau  Platon (considerat un de strămoş al psihanalizei, ale carei idei au fost preluate şi dezvoltate de Freud). Mircea Eliade găseşte chiar că inconştientul  joacă un rol considerabil în psihologie deoarece el este cel care condiţionează nu doar experienţa actuală a omului, dar si predispoziţiile sale native, precum şi deciziile sale voluntare din viitor.

De-a lungul vremurilor cu tot caracterul lor fantezist, mitologic, cărturarii, filosofii, psihologii  au căutat să explice o realitate, care astăzi este în afară de orice îndoială, şi anume că psihicul nu este totuna cu conştiinţa, ci ascunde zone greu accesibile, adânci, greu accesibile ale căror manifestări stârnesc uimire, stupefacţie chiar, şi dicomfort. Numeroase cercetări acumulate de-a lungul timpului vorbesc  destul de elocvent despre existenţa unei activităţi psihice în afara perimetrului conştiinţei.

Dar ce este constientul?

Conştientul  este acela care se ocupă de latura raţională, analitică şi logică a minții noastre.  Cam 5 % din mintea noastră. Ne folosim de constient pentru toate activităţile zilnice care cer raţiune, memorie şi acţiune. Utilizăm conştiinţa de fiecare dată când mâncăm, când ne gândim la ceva, când lucrăm, când analizăm o situaţie, când citim, când vorbim, sau când luăm decizii. Felul în care gândim depinde de partea conştientă a creierului nostru şi este direct responsabilă de performanţele sau de eşecurile noastre în diferitele domenii de activitate ale vieții, de fericirea sau de nefericirea noastră. Constientul este utilizat de fiecare dată când trebuie să gândim, să ne folosim rațiunea şi reprezintă voinţa nostră. Tot conştientul este acela care ne impune limite psihice şi mentale, este acela care poate suferi blocaje psihologice, din cauza cărora putem întâmpina greutăți, neîmpliniri, putem suferi depresii.

Cât despre Inconştient (95 %),  Erickson obişnuia să spună: “Aveţi încredere în inconştientul vostru”. Inconştientul nostru este creativ şi inteligent, este o parte înţeleaptă a noastră, mult mai înţeleaptă decât partea conştientă, care este limitată datorită credinţelor îngrăditoare pe care le păstram în mod conştient.

Inconştientul nostru este priceput la lucrurile la care se pricepe. Aceasta înseamnă că dacă ştim cum sa mergem pe bicicleta, şi mergem pe o pistă de biciclete şi ne antrenăm, devenim un biciclist performant. Apoi, când alegem să participăm  spre exemplu la competiţii de ciclism montan, ieşim de pe terenul plan (din zona de confort)  şi mergem pe trasee de munte. E important să avem încredere în inconştientul nostru. Inconştientul nostru ştie să dea comenzile pentru a merge pe bicicletă şi are nevoie să fie lăsat acţioneze deoarece, dar dacă încercăm să urcăm pe cărari de munte, abrupte în mod conştient sau daca ne gândim cum ne ţinem echilibrul pe bicicletă, atunci s-ar putea să ne trezim stângaci, aproape în imposibilitate de a ne mentine echilibrul. Dacă vă ne vom gândi cum să facem, vom merge mult mai încet şi mult mai greu. La fel se întâmplă şi când ducem lingura cu mâncare la gură. Dacă ne gândim la traseul pe care îl parcurge lingura din farfurie până la gură, s-ar putea  ca atunci când ajunge la nivelul gurii să nu mai fie ciorbă în ea…ar putea fi pe pantaloni sau pe masa…

Atunci când ştim cum să conducem o maşină, o facem în mod automat, nu trebuie să ne gândim cum să punem frâna sau cum să apăsam ambreiajul, odată ce am învăţat asta, iar inconştientul vnostru devine priceput la acest lucru, deci nu trebuie să ne gândim la asta.

Una dintre definiţiile inconştientului este că face lucrurile în mod automat. Deci, să ne acordăm privilegiul de a face ce ştim să facem!