A doua șansă

Povesti cu Talc, Psihologie

Leonardo da Vinci a avut nevoie de șapte ani pentru picta Cina cea de taina. Ca modele pentru personaje a folosit oameni obisnuți. A cautat mai intâi un personaj care sa il intruchipeze pe Iuda, apostolul care l-a tradat pe Învatatorul său pentru treizeci de monede de argint.

Leonardo o cautat saptamani in sir o figura marcata de urme ale avaritiei, neecinstei, ipocriziei si crimei. Un chip care sa reflecte caracterul cuiva care ar fi in stare sa-si tradeze cel mai bun prieten. Dupa multe cautari si intamplari descurajante, Leonardo a gasit un om a carui imagine corespundea cerintelor sale. Acel om era la Roma  si fusese condamnat la moarte pentru pentru multe lucruri urate pe care le facuse.

Era un tanar cu tenul inchis, murdar, cu parul lung si dezordonat, era cel mai potrivit pentru rolul lui Iuda in pictura lui Leonardo. Printr-o permisie speciala, tanarul a fost transferat la Milano, unde se picta tabloul si timp de cateva luni a pozat pentru Da Vinci. Cand a terminat, de pictat, Leonardo a privit catre paznici si a spus:

– Gata, puteti lua prizonierul! insa baiatul a reusit sa se desprinda, a fugit la Leonardo si i-a spus:

–  Te rog, da-mi o șansă, într-adevăr m-am simtit ca Iuda pentru viata pe care am dus-o; nu mă plăti, doar redă-mi libertatea, ca să am șansa să schimb ceva și încă mai pot sa fac asta. Leonardo surprins de căința omului, a facut in asa fel încat acesta sa fie eliberat.

Timp de aproape sase ani, Da Vinci a continuat sa lucreze la opera sa de arta, căutand si alegând pe rând cate o persoana ale carui chip sa transmita trasăturile de personalitate ale celor doisprezece apostoli, lăsând pe ultimul plan definitivarea trasaturilor celui mai important personaj din capodopera, pe Isus.

A studiat cu atentie mulți tineri care îl puteau reprezenta pe Isus, cautand sa o figura care sa reflecte daruire, inocență, puritate, ceva neatins de urmele pacatului, un chip care să emane frumusete, lumină. Dupa saptamani de cautare asidua, a ales un tânăr în vârstă de 33 de ani și timp de șase luni, a lucrat la conturarea personajului principal al operei sale.

La final, s-a apropiat de tânăr să-l plăteasca. Acesta a refuzat banii și surâzând i-a spus:

– Nu ma mai recunosti?

Leonardo i-a raspuns:

– Nu te-am vazut in viata mea, primește, te rog acești bani.

– Cum aș putea sa primesc bani de la tine? Acum șase ani mi-ai acordat o șansă și eu am profitat de ea, omul rău pe care l-ai vazut atunci s-a transformat total, are o alta viață. Stii tu, binele si raul exista in aceeasi masura in noi. Tu mi-ai dat o sansă, iar eu am ales partea pe care sa o dezvolt mai mult in mine, iar dupa cum vezi alegerea este reflectata de chipul meu.

crucea

(repovestire dupa Humberto A. Agudelo C.)

Cutiile lui Dumnezeu

Povesti cu Talc

DSCF4075Am in mainile mele doua cutii pe care Dumnezeu mi le-a dat să le țin. Mi-a spus:

– Pune toate durerile în cea neagra și toate bucuriile în cea aurie.

I-am ascultat cuvintele și in ambele cutii mi-am păstrat bucuriile si necazurile. Dar cea aurie a devenit din ce in ce mai grea în timp ce cea neagra era la fel de usoara ca inainte. Curios, am deschis cutia neagra ca să văd de ce era in continuare usoara și am gasit pe fundel ei o gaura in care cazusera necazurile mele.

I-am aratat lui Dumnezeu gaura si am gandit cu voce tare:

– Ma intreb unde or fi mers necazurile mele? Iar el mi-a zâmbit:

– Fiul meu, toate tristetile tale sunt cu mine.

– Doamne, de ce mi-ai dat cutiile, pe cea aurie si pe cea neagra cu o gaura?

– Cea aurie este pentru a-ti numara binecuvântarile, iar cea neagra pentru ca să-ti uiți necazuri1le.

(autor necunoscut)

Creierul si Gandurile

Povesti cu Talc, Psihologie

Un astronaut si un neurochirurg renumit discutau despre existenta lui Dumnezeu. Astronautul a spus:

– Am o convingere, nu cred in Dumnezeu. Am fost in spațiu de mai multe ori si nu am vazut niciodată nici macar un inger. Neurochirurgul s-a mirat, dar a disimulat. Dupa ce s-a gandit cateva momente, a comentat:

– Bine, eu am operat multe creiere si niciodata nu am vazut vreun gand.

DSC00346

Adu-ti aminte sa multumesti

Povesti cu Talc

 

Psiholog Mariana Ursu-Balaci post on iunie 4th, 2013

Un suflet de curand ajuns in cer s-a intalnit cu Sfantul Petru. Sfantul l-a luat pe acel suflet la o plimbare prin cer.  Amandoi se   plimbau prin niste ateliere mari si pline de ingeri. Sfantul Petru s-a oprit la primul atelier si a zis:

sfpetru

– Iata atelierul de primire. Aici se primesc toate cererile facute lui Dumnezeu prin rugaciune. Sufletul a privit atelierul plin ochi cu ingeri care clasificau cererile scrise pe foi voluminoase trimise de oameni din lumea intreaga. Au mers mai departe pana au ajuns la urmatorul atelier. Aici Sfantul Petru i-a zis:

– Iata atelierul de impachetare si livrare.  Aici, harurile si binecuvantarile cerute de oameni sunt impachetate si trimise persoanelor care le-au solicitat. Sufletul a vazut cat de mare era forfota in acest atelier.  Atatia ingeri lucrau acolo cate raspunsuri la rugaminti erau de impachetat si trimis pe Pamant.

In final, in coltul cel mai indepartat din incapere s-au oprit la ultimul atelier. Spre surprinderea lui, era doar un inger acolo, care se plictisea neavand mult de lucru.

– Iata atelierul multumirilor,  i-a spus Sfantul Petru sufletului. Cum se face ca e de lucru atat de putin aici? , intreba sufletulEste cel mai rau, a raspuns Sfantul Petru. Dupa ce oamenii primesc, foarte putini se gandesc sa si multumeasca.

– Cum i se poate multumi lui Dumnezeu? a intrebat sufletul.

– Simplu, a raspuns Sfantul Petru. Trebuie doar sa zici: Iti multumesc, Doamne! (Sora Carleen Brennan)