„Cheia cunoaşterii vieţii conştiente se află în inconştient!”
Karl Gustav Carus (1789-1869), medic la curtea regelui Saxoniei
Valentele psihicul uman reprezintă încă din antichitate un subiect extrem de controversat nu doar in psihologie, ci si in filozofie, mitologie, religie si stiinta, de unde rezultă caracterul său interdisciplinar. „Personalitatea umana este caracterizata de varietati si complexitati infinite de dezvoltare si organizare si nu este o organizare simpla si limitata.” Milton Erikcson.
Primele studii ale inconştientului au fost in general filosofice, metafizice, filosofia fiind mult mai avansata ca psihologia din acest punct de vedere. Unii afirma ca metafizica inconştientului este multimilenară, coborând din Upanişade (Scripturile Hinduse) şi din Biblie, cât si de la gânditorii mari ai antichităţii Aristotel sau Platon (considerat un de strămoş al psihanalizei, ale carei idei au fost preluate şi dezvoltate de Freud). Mircea Eliade găseşte chiar că inconştientul joacă un rol considerabil în psihologie deoarece el este cel care condiţionează nu doar experienţa actuală a omului, dar si predispoziţiile sale native, precum şi deciziile sale voluntare din viitor.
De-a lungul vremurilor cu tot caracterul lor fantezist, mitologic, cărturarii, filosofii, psihologii au căutat să explice o realitate, care astăzi este în afară de orice îndoială, şi anume că psihicul nu este totuna cu conştiinţa, ci ascunde zone greu accesibile, adânci, greu accesibile ale căror manifestări stârnesc uimire, stupefacţie chiar, şi dicomfort. Numeroase cercetări acumulate de-a lungul timpului vorbesc destul de elocvent despre existenţa unei activităţi psihice în afara perimetrului conştiinţei.
Dar ce este constientul?
Conştientul este acela care se ocupă de latura raţională, analitică şi logică a minții noastre. Cam 5 % din mintea noastră. Ne folosim de constient pentru toate activităţile zilnice care cer raţiune, memorie şi acţiune. Utilizăm conştiinţa de fiecare dată când mâncăm, când ne gândim la ceva, când lucrăm, când analizăm o situaţie, când citim, când vorbim, sau când luăm decizii. Felul în care gândim depinde de partea conştientă a creierului nostru şi este direct responsabilă de performanţele sau de eşecurile noastre în diferitele domenii de activitate ale vieții, de fericirea sau de nefericirea noastră. Constientul este utilizat de fiecare dată când trebuie să gândim, să ne folosim rațiunea şi reprezintă voinţa nostră. Tot conştientul este acela care ne impune limite psihice şi mentale, este acela care poate suferi blocaje psihologice, din cauza cărora putem întâmpina greutăți, neîmpliniri, putem suferi depresii.
Cât despre Inconştient (95 %), Erickson obişnuia să spună: “Aveţi încredere în inconştientul vostru”. Inconştientul nostru este creativ şi inteligent, este o parte înţeleaptă a noastră, mult mai înţeleaptă decât partea conştientă, care este limitată datorită credinţelor îngrăditoare pe care le păstram în mod conştient.
Inconştientul nostru este priceput la lucrurile la care se pricepe. Aceasta înseamnă că dacă ştim cum sa mergem pe bicicleta, şi mergem pe o pistă de biciclete şi ne antrenăm, devenim un biciclist performant. Apoi, când alegem să participăm spre exemplu la competiţii de ciclism montan, ieşim de pe terenul plan (din zona de confort) şi mergem pe trasee de munte. E important să avem încredere în inconştientul nostru. Inconştientul nostru ştie să dea comenzile pentru a merge pe bicicletă şi are nevoie să fie lăsat acţioneze deoarece, dar dacă încercăm să urcăm pe cărari de munte, abrupte în mod conştient sau daca ne gândim cum ne ţinem echilibrul pe bicicletă, atunci s-ar putea să ne trezim stângaci, aproape în imposibilitate de a ne mentine echilibrul. Dacă vă ne vom gândi cum să facem, vom merge mult mai încet şi mult mai greu. La fel se întâmplă şi când ducem lingura cu mâncare la gură. Dacă ne gândim la traseul pe care îl parcurge lingura din farfurie până la gură, s-ar putea ca atunci când ajunge la nivelul gurii să nu mai fie ciorbă în ea…ar putea fi pe pantaloni sau pe masa…
Atunci când ştim cum să conducem o maşină, o facem în mod automat, nu trebuie să ne gândim cum să punem frâna sau cum să apăsam ambreiajul, odată ce am învăţat asta, iar inconştientul vnostru devine priceput la acest lucru, deci nu trebuie să ne gândim la asta.
Una dintre definiţiile inconştientului este că face lucrurile în mod automat. Deci, să ne acordăm privilegiul de a face ce ştim să facem!
Da, mi-s dragi oamenii! Invat in fiecare zi cate ceva de la ei. Ii ascult, imi place sa-i vad exprimand ce simt si cum simt, sa le vad sufletele frematand, atunci cand povestesc de clinchetul unui copil aflat intr-un leagan, de cum li s-au umezit ochii atunci cand au deschis poarta bunicilor, ori de emotia pe care au simtit-o in natura, atunci cand au mangaiat o floare sau au atins cu talpile iarba umezita de roua diminetii … mi-s dragi cand ii vad ca-si lasa sufletele sa se umple cu bucurii provocate de lucruri simple, poate marunte pentru unii … mi-s dragi, atunci cand le zambesc ochii, cand iubesc, cand spera, cand TRAIESC!
Am in mainile mele doua cutii pe care Dumnezeu mi le-a dat să le țin. Mi-a spus:
Într-una din zilele acestea îti vei pierde rabdarea si le vei striga copiilor tăi urmatoarele: