Conflictul între generații

Comunicare

Conflictul între generații apare în general prin grija excesiva a generației mai în vârstă și din manifestarile temperamentale ale generației tinere.

            Parintii, de fapt ar trebui să-și iubeasca copiii neconditionat, să-i înteleagă, dar să nu-i provoace. Ideal ar fi ca ei să înțeleagă, dorința copiilor, lupta lor pentru a-si definitiva personalitatea și a-și construi și trăi propria viață, dupa propriile reguli, alegând ceeal ce li se potrivește, greșind și învatând din propriile greșeli,  așa cum au ales si părintii la rândul lor.

            Pe de altă parte și copiii ar trebui să înțeleaga că grija părintilor față de ei este consecinta iubirii pe care acestia le-o poarta. Unde exista echilibru, totul este perfect.

DSCF6226

Inteligența, un handicap la școală

Psihologie, Psihoterapie

Screenshot_1

O fetiţă genială din Adjud, cu un coeficient de inteligenţă mult peste medie, a fost trimisă acasă de educatoare. Pe motiv că nu se mai descurcă la grădiniţă.

Ba mai mult, ea le-a sugerat părinţilor să o ducă pe cea mică la psiholog, pentru că ar fi ceva în neregulă. Abia acolo au fost luminaţi părinţii fetei: Ana-Ilinca este un copil supradotat. Iar sistemul de educaţie de la noi nu e pregătit pentru ea.

Ana-Ilinca are 5 ani. Arată ca orice copil de vârsta ei. Dar, e, totuşi, specială. Mintea ei e mai ageră chiar decât a unor adulţi din preajma ei.

Ana Ilinca face parte dintr-o familie modestă, din Adjud. Fratele ei, cu 17 ani mai mare, suferă de un handicap grav. La 1 an a fost diagnosticat cu encefalită. Părinţii s-au temut că Ana, un copil special, ar putea avea probleme. Mai ales că educatoarea i-a avertizat că e ceva în neregulă cu ea.

Deocamdată, autorităţile nu au soluţii pentru un copil aşa deştept ca Ana, iar părinţii nu au bani să-i ofere fetiţei tot ceea ce ar avea nevoie pentru a-şi pune la muncă inteligenţa nativă.

Numărul copiilor supradotaţi din România nu depăşeşte 200. E doar o estimare. Mulţi se pierd din pricina sărăciei şi a responsabililor din Educaţie care fie nu-i descoperă la timp, fie îi ignoră, fie îi aduc la linie cu restul colegilor.

Sursa: Antena 1 http://observator.tv/social/inteligena-un-handicap-la-coala-141920.html

 

Screenshot_6

Video

 

Cutiile lui Dumnezeu

Povesti cu Talc

DSCF4075Am in mainile mele doua cutii pe care Dumnezeu mi le-a dat să le țin. Mi-a spus:

– Pune toate durerile în cea neagra și toate bucuriile în cea aurie.

I-am ascultat cuvintele și in ambele cutii mi-am păstrat bucuriile si necazurile. Dar cea aurie a devenit din ce in ce mai grea în timp ce cea neagra era la fel de usoara ca inainte. Curios, am deschis cutia neagra ca să văd de ce era in continuare usoara și am gasit pe fundel ei o gaura in care cazusera necazurile mele.

I-am aratat lui Dumnezeu gaura si am gandit cu voce tare:

– Ma intreb unde or fi mers necazurile mele? Iar el mi-a zâmbit:

– Fiul meu, toate tristetile tale sunt cu mine.

– Doamne, de ce mi-ai dat cutiile, pe cea aurie si pe cea neagra cu o gaura?

– Cea aurie este pentru a-ti numara binecuvântarile, iar cea neagra pentru ca să-ti uiți necazuri1le.

(autor necunoscut)

Atunci când taci

Dezvoltare personala, Psihologie

Si atunci când taci, spui ceva despre tine.

Atunci când nu spui un secret,  îți cunosc fidelitatea de prieten.

Atunci când nu-ti mentionezi propria durere, iti cunosc prorpia tarie.

Atunci când taci in fata unei dureri indepartate, îți cunosc neputința si repectul.

Atunci când taci in  fata injustitiei, își cucosc frica si complicitatea.

Atunci când taci în fata imposibilului, iti cunosc maturitatea si stapanirea de sine.

Atunci când taci in fata unei prostii oarecare, iti cunosc intelepciunea.

Atunci când taci in fata celor tari si puternici, iti cunosc teama si lasitatea.

Atunci când taci in fata a ceea ce ignori, iti cunosc prudenta.

Atunci când nu vorbesti despre meritele proprii, iti cunosc umilinta si grandoarea.

Linistea e timpul unde inteleptul mediteaza, inchisoarea de care fuge natangul și refugiul unde se ascund lasii.

Cultiva-ti propria viata!

George Eliot

lumina

Situatia de criză

Psihologie, Psihoterapie

           În viata fiecarui om pot exista momente când acesta se simte nesigur, trist, dezorientat. De multe ori, aceasta stare este echivalenta cu scaderea randamentului in activitate, probleme in famulie si in societate. Aceasta nu inseamna insă ca este vorba de o boală psihica, ci doar de o criza de moment ce se poate depasi de cele mai multe ori doar cu ajutor psihologic, fara medicamente.

         A lăsa sa se parmanentizeze o astfel de stare poate duce la fixarea unor modele de conduita dezaptativă, situatie in care interventiile viitoare vor fi mai dificile si de mai lungă durată.

        Nu pentru toate problemele noastre este necesar să facem terapie de lungă durata, costisitoare sub aspect financiar si al timpului, pentru ca multe probleme se pot rezolva usor si eficient, prin psihoterapii scurte centrate pe simptom.

      Trebuie să pornim de la convingerea ca fiecare dintre noi dispune de suficiente resurse interioare de autoreglare și autovindecare.

                  Prof. Dr.   Irina Holdevici

 

calendar

Într-una din zilele acestea

Povesti cu Talc, Psihologie

poza1   Într-una din zilele acestea îti vei pierde rabdarea si le vei striga copiilor tăi urmatoarele:

– Când veti creste odata si nu va veti mai comporta ca niste salbatici? Și adevarul este ca vor face acest lucru. Poate ca le vei striga:

– Iesiti din casa, duceti-va afara sa va jucati! Incercati sa nu va loviti si nu mai trantiti usa atat de tare! Și nu o vor mai face. Le vei face ordine in dormitoare pana cand totul ca fi curat si la locul sau, jucariile pe etajere, animalele de plus pe pat si toate hainele lor asezate in dulap. Ii vei chema si le vei zice:

– Vreau sa ramana asa! Si asa va ramane! Vei pregati cina perfecta, salata va ajunge intreaga pe masa, fara sa lipseasca ceva. Prajitura va fi perfecta, fara urme de degete, pentru ca au gustat-o in bucatarie, si vei spune:

– În sfarsit! aceasta este o mancare ce poate fi servita invitatilor si vei manca fara ei. Cand va suna telefonul, vei striga:

– Nu ridicati receptorul de la celalalt aparat cand vorbesc! Vreau intimitate si terminati de urlat … M-ati auzit? Si nu iti va răspunde nimeni. În casa ta nu vor mai fi urme pe fata de masa si nici vase de flori aduse din gradina cu un sarut. Nu va mai trebui sa cosi gaura pantalonilor si niciodata nu-ti vei mai rupe unghiile incercand sa dezlegi nodurile de la sireturile pantofilor lor. Nimeni nu va intra in casa ta cu noroi pe ghete si vor disparea toate acele elastice care umpleau totdeauna baia.

     Imaginează-ți! Nimeni nu-ti va folosi creionul de buze pentru a scrie pe pereti. Nu va mai trebui sa cauti o dadaca pentru a te duce la petrecerile de revelion. Nu va trebui sa asisti la sedintele de la scoala, cu parintii si nici sa fii prezenta la piesele unde fiul tau are rolul de arbore. Nu va trebui sa te ocupi de transportul pana la scoala, de muzica care-ti sparge timpanele sau de drumurile in plus facute pana la scoala deoarece fiul tau si-a uitat pachetelul acasa.

    Imagineaza-ti! de Craciun nu vei mai primi cadouri facut e din betisoare de inghetata, se vor termina saruturile umede de lapte de dupa micul dejun. Nu va mai trebui sa te preocupi niciodata de dintii care cad si de cei noi care trebuie sa le iasa. Nu vei mai auzi vocile care continua sa vorbeasca dupa ce ai stins lumina, nu vei mai avea de a face cu genunchii juliti pe care sa-i saruti, si nici cu degetele murdare pe care sa le cureti. Va ramăne doar o voce care va spune:

– Când vor creste si nu se vor mai purta asa salbatic?

    Liniștea iti va raspunde:

Deja au facut-o … 

(Felipe Hutsell)

Insingurare

Psihologie

Mi se pare aproape imposibil ca in aceasta lume in care exista atatea posibilitati de  comunicare si atata usurinta in a stabili relatii cu ceilalti sa existe si atata singuratate. Deși exista atatea canale de comunicare, pare ca lumea nu mai vorbeste, nu mai aude, nu mai interactioneaza, lumea se insingureaza. Poate ca este o forma de manifestare a egoismului, un fel de lene sau poate o forma de autoconservare care ne impiedica sa ne intoarcem spre ceilalti sa le daruim ceva din noi? Nedaruind ne insinguram si noi. Viața noastra este precum o lumânare aprinsă, lumina ei se invioreaza atunci cand lasam sa intre in viata noastra momente vesele si le impartasim alaturi de ceilalti, cand suntem fericiti.

Daca lasam adierea singuratatii sa ii intunece stralucirea, viata noastra devine trista, anosta,  intunecata. Dar daca lumanarile noastre se apropie de altele, de alte surse de lumina, atuci cercul de lumina creste, flacara fericirii si a bucuriei creste, inunda sufletele noastre.

Singuratatea este precum o molie care ne mănancă bucuria de a trai si ne saraceste viata.

Ursu-Balaci Mariana

mark

Datorie dincolo de viață

Dezvoltare personala, Povesti cu Talc
A fost odata un om bogat, foarte bogat.  Avea multi datornici prin sat. Pentru ca era foarte batrân, într-o zi își trimise sluga sa-i cheme la el pe cei care aveau cele mai mari datorii.  Le spuse:
– Aș vrea să-mi înapoiați astăzi banii pe care mi-i datorati.
Cei mai mulți se schimbară la fața și dădura neputincioși din umeri:
– Dar nu avem cum să ți-i dăm astăzi, chiar astăzi, e prea din pripă, nu avem cum să-i strângem așa de repede.
– Dacă nu puteți să-mi înapoiați  ceea ce îmi datorați, atunci promiteți-mi că-mi veți plăti aceste datorii într-o viața viitoare. Ca să nu vă ceară socoteala urmașii mei, după ce eu nu voi mai fi, voi arde toate polițele semnate de voi.  Juramintele pe care le  făceți acum, vor trece dincolo de moarte.
– De la primul datornic   avea o sumă mai mica de recuperat. Acesta îi spuse că în viața viitoare va fi calul său și-l va duce acolo unde-și va dori.  Bătrânul acceptă și arse hârtia, îi șterse datoria.
– Următorul debitor avea o sumă mai mare de restituit așa că-i spuse: eu m-aș simți onotat dacă accepți ca în viața viitoare să  fiu boul tău. Voi căra carele tale cu grîne și fân, voi trage la plug pentru a-ti ara câmpul, îmi voi plăti astfel datoria.
Ultimul rămăsese un om a carui datorie era uriașă. Acesta spuse:
– Pentru a-mi plăti datoria, eu in viața viitoare voi fi tatăl tău.
Bătrânul se supără foarte tare, se îmfurie și mai, mai să-l lovească cu bastonul pe necuviinciosul creditor.
Însă acesta îi spuse:
-Înainte de a mă lovi lasă-ma să lămuresc ceea ce am vrut să spun. Datoria pe care o am eu către tine este enormă și nu o pot achita devenind un simplu animal care să te slujească. Sunt pregatit să-ti fiu tată. Voi fi cu tine când vei fi mic, voi veghea asupra ta pâna când vei fi mare, te voi ajuta să-ți intinzi aripile și să zbori pe cele mai înalte culmi, voi munci pentru tine zi și noapte, niciun efort nu va fi prea mare pentru tine, iar la moarte vei primi toata avuția mea.
Oare aceasta nu presupune asumarea unor îndatoriri mai mari, decât dacă aș fi calul sau  boul tău?
                                                                                                             ***
… un copil se întoarse spre tatăl său, înfuriat peste măsură.  Îi spuse:
– Dacă îți dau atâtea bătăi de cap, ești veșnic nemultumit de mine, de ce ai mai vrut să mă nasc?
Tatăl se întrista, dar dupa câteva clipe își dădu seama că fiul său are dreptate. Atunci când ne hotărâm să avem un copil înseamnă că ai contractat cu acea ființă cea mai mare și înalt angajament  care poate exista pe lume. Oare este ceva mai nobil, mai măreț, decât să știi că o ființa există pentru că tu ai hotărât să-ți asumi responsabilitățile care survin (bineînțeles cu ajutor divin), atunci când devii părinte?

frumoasele

În ziua în care m-am iubit cu adevărat

Povesti cu Talc, Psihologie
 flori
 
  • În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înţeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.
  • Şi atunci, am putut să mă liniştesc. Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte – Stimă de sine.
  • În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniştea şi suferinţa mea emoţională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele. Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte – Autenticitate. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viaţă diferită şi am început să înţeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală. Astăzi, ştiu că aceasta se numeste – Maturitate. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greşeală să forţez o situaţie sau o persoană, cu singurul scop de a obţine ceea ce doresc, ştiind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiţi şi că nu este momentul … Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte – Respect. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situaţii, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, raţiunea mea numea asta egoism. Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte – Iubire de sine. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber şi am renunţat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place şi în ritmul meu. Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte – Simplitate. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înşelat.
  • Astăzi, am descoperit – Modestia.
  • În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viaţă. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.
  • Şi aceasta se numeste – Plenitudine. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că raţiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte preţios. … şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăieşti cu adevărat.
 
 

Marele Om și Smartphone-ul

Copii, Psihologie, Psihoterapie

      Astăzi, mergând spre casa m-am amintit ca ar fi timpul sa fac evaluarea anuală a stării de sănătate (  🙂 un fel de verificare tehnica, cum spune un amic), și ca orice bun plătitor de C.AS.S. m-am îndreptat spre cabinetul medicului de familie. Intru.  Puhoi de lume, ca de obicei în anticameră. Mă așez  pe un scaun și-mi aștept rândul cuminte. Îmi închid telefonul, că de, nu-i cuviincios să ți se audă zgomote prin buzunare sau geantă în timpul consultației.

      Se deschide ușa larg. Întorc capul și nu văd nimic vreo câteva secunde, îmi plec ochii și-l văd:  „Marele Om”.  În spatele lui  escorta: mama și buni.  O nagâță de băiat, frumos foc, cu ochii ca două  mărgele, si cu niște carlionti de ziceai ca tocmai a iesit de la o repriza de „permanent” . Buni s-a asezat ostenita pe primul scaun iesit în cale. Grijulie i-a luat fesul din cap i-a bagat degetele pe sub hanorac la ceafă să vada daca e transpirat. Nu era, ne-a și spus, zâmbind, încântată. ”Hai la buni în brate, hai”. Însă Praslea era ocupat.  Tocmai  își bagase in gura trei sferturi dintr-un pumn si-l sugea de zor. Buni stânjenită,  se uita către noi și spuse: ii ies dinții și toata ziua face așa. Noi zambim cu subînteles si dăm din cap intelegatori…  Se aseaza și mami, pe un scaun lânga buni. Îsi ia puiul în brate si cand una, când alta ii scot mainile din gura, ca nu-i frumos, se uita lumea la el! Puiul nu se lasa cu una cu doua, înfașcă mana bunicii si începe s-o mozoleasca. Tzoc, tzoc,! Buni zambeste si dintr-odata spune ”au”! Văd urme de incisivi pe mana ei.

      „S-a plictisit” spune mami, „ma duc sa il plimb un pic”. Iese pe hol . Se intorc dupa cateva minute si se reia tabloul de înaintea plimbării.

      Obosit de atâta mozoleala Prâslea îsi ia avânt și mai să vină în nas din bratele mamei…jos.  Of!  Noi zambim, dar mama nu mai stie ce sa faca. O văd  căutându-se prin geanta si ce sa vezi? Face o vraja! Abracadabra – apare o frumusete de smartphone galben. Copilul il vede si  dintr-odata fascinat de mica cutie, începe sa se agite, semn clar ca mami mai făcuse vraja asta și înainte. Întinde mana si primeste cutia magica. „A” spune copilul  si cutia ii raspunde AAA, si A si iarasi AAA … Chicoteala generala, uimire placuta în anticamera cabinetului doamnei doctor.  

    ”Vai cat e de destept”!! Cati ani are intreaba un domn? 1 an si 4 luni, raspunde buni mandra. Toata lumea se uita uimita la botul de om care reusea sa scoata atatea sunete dintr-o cutie, la care multi dintre noi s-ar uita ca mâța la calendar.  Băiatul  butona cu îndemanare, isi plimba degetele pe ecran, regla  volumul, pornea, inchidea cutia, ce mai, mare expert, un adevarat profesionist (cutia facea minuni, îl liniștise). Avea o gramada de treabă, nu mai avea chef de plimbare. Ma intreb cate ore de lucru avea pana varsta asta?  Un AS!  Genial, face pensa perfect, arata cu degetul…! Mareste si micșoreaza imaginile cu mare precizie, pocneste ecranul exact in moalele capului, exact acolo unde stie ca poate primi ca răspuns un sunet, ori o imagine haioasă.

”E așa de cuminte”, spune mândră buni, ”nici nu simte că-l are”. Mă ia valul (mi-am pus lacăt la gură), dar imaginatia  o ia la vale –  la cinci ani oare ce face, programare computerizată, conduce masina??  precoce copil! …

Am lipici la copii, știu asta! Probabil i-am zambit dulce, pentru ca m-am trezit cu el în  brate. Imi place. Dar îi simt pamaparsul și mă trezesc din visare. E copil, un suflețel mic, neajutorat …

Dexteritatea aceasta,  oare câte ore de singuratate a presupus, câte ore de liniște și-au cumparat parinții săi cu telefonul? Dar cu televizorul?

Mi-a tremurat sufletul, îmi tremură încă …  sunt eu mai cârcotașă?

Psiholog,

Ursu-Balaci Mariana

Graphic1