Datorie dincolo de viață

Dezvoltare personala, Povesti cu Talc
A fost odata un om bogat, foarte bogat.  Avea multi datornici prin sat. Pentru ca era foarte batrân, într-o zi își trimise sluga sa-i cheme la el pe cei care aveau cele mai mari datorii.  Le spuse:
– Aș vrea să-mi înapoiați astăzi banii pe care mi-i datorati.
Cei mai mulți se schimbară la fața și dădura neputincioși din umeri:
– Dar nu avem cum să ți-i dăm astăzi, chiar astăzi, e prea din pripă, nu avem cum să-i strângem așa de repede.
– Dacă nu puteți să-mi înapoiați  ceea ce îmi datorați, atunci promiteți-mi că-mi veți plăti aceste datorii într-o viața viitoare. Ca să nu vă ceară socoteala urmașii mei, după ce eu nu voi mai fi, voi arde toate polițele semnate de voi.  Juramintele pe care le  făceți acum, vor trece dincolo de moarte.
– De la primul datornic   avea o sumă mai mica de recuperat. Acesta îi spuse că în viața viitoare va fi calul său și-l va duce acolo unde-și va dori.  Bătrânul acceptă și arse hârtia, îi șterse datoria.
– Următorul debitor avea o sumă mai mare de restituit așa că-i spuse: eu m-aș simți onotat dacă accepți ca în viața viitoare să  fiu boul tău. Voi căra carele tale cu grîne și fân, voi trage la plug pentru a-ti ara câmpul, îmi voi plăti astfel datoria.
Ultimul rămăsese un om a carui datorie era uriașă. Acesta spuse:
– Pentru a-mi plăti datoria, eu in viața viitoare voi fi tatăl tău.
Bătrânul se supără foarte tare, se îmfurie și mai, mai să-l lovească cu bastonul pe necuviinciosul creditor.
Însă acesta îi spuse:
-Înainte de a mă lovi lasă-ma să lămuresc ceea ce am vrut să spun. Datoria pe care o am eu către tine este enormă și nu o pot achita devenind un simplu animal care să te slujească. Sunt pregatit să-ti fiu tată. Voi fi cu tine când vei fi mic, voi veghea asupra ta pâna când vei fi mare, te voi ajuta să-ți intinzi aripile și să zbori pe cele mai înalte culmi, voi munci pentru tine zi și noapte, niciun efort nu va fi prea mare pentru tine, iar la moarte vei primi toata avuția mea.
Oare aceasta nu presupune asumarea unor îndatoriri mai mari, decât dacă aș fi calul sau  boul tău?
                                                                                                             ***
… un copil se întoarse spre tatăl său, înfuriat peste măsură.  Îi spuse:
– Dacă îți dau atâtea bătăi de cap, ești veșnic nemultumit de mine, de ce ai mai vrut să mă nasc?
Tatăl se întrista, dar dupa câteva clipe își dădu seama că fiul său are dreptate. Atunci când ne hotărâm să avem un copil înseamnă că ai contractat cu acea ființă cea mai mare și înalt angajament  care poate exista pe lume. Oare este ceva mai nobil, mai măreț, decât să știi că o ființa există pentru că tu ai hotărât să-ți asumi responsabilitățile care survin (bineînțeles cu ajutor divin), atunci când devii părinte?

frumoasele

Relaţia părinte-copil

Comunicare, Copii, Psihologie, Psihoterapie

”Copilului i-aş da aripi, 

          dar i-aş permite

                     să înveţe singur să zboare.”

                         Gabriel Garcia Marquez

 

Fiecare părinte este minunat.

Fiecare mamă şi fiecare tată este, adâncul fiinţei sale, un părinte desăvârşit.

Din nefericire, această extraordinară înzestrare naturală nu iese la iveală de foarte multe ori. Sunt mulţi părinţi care nu au fie îndrăzneala, fie priceperea de a li se arăta copiilor aşa cum sunt ei cu adevărat.

Unii sunt timizi şi se blochează în ,,Ce va zice lumea”?

Alţii sunt stângaci, nu ştiu cum să se poarte, astfel încât să nu pară vulnerabili şi lipsiţi de autoritate şi atunci se închid în sine şi se distanţează de proprii copii.

Iar alţii pur şi simplu aplică în mod automat regulile pe care le-au văzut aplicate de proprii părinţi şi bunici, iar mai târziu de educatori şi profesori.

Fiecare dintre noi suntem, în fond, rezultatul… unor părinţi, al unei anumite educaţii, al unui anumit mediu social şi cultural.

Dacă sunteţi părinţi şi vă simţiţi nemulţumiţi de voi, de copii voştri, de relaţiile de care există între voi şi fiii ori fiicele voastre, încercaţi să vă puneţi problema unei schimbări de optică. Încercaţi să priviţi lumea, pe voi, pe copiii voştri, altfel decât până acum. Dacă, aplicând anumite concepte, idei, modele, aţi ajuns într-un punct în care constataţi că sunteţi nefericiţi, nemulţumiţi, neîmpăcaţi, faceţi o schimbare .

Abordând lucrurile cu totul altfel, veţi vedea că viaţa voastră şi a copiilor voştri devine mai bună. Voi deveniţi mai buni şi mai fericiţi, copiii voştri devin mai buni şi mai fericiţi, iar între voi şi copiii voştri se instalează ceea ce trebuie de fapt să existe între părinţi şi copii: iubirea şi pacea.

Este foarte confortabil şi pentru părinte şi pentru copil să ştie – fiecare în parte – că, atunci când copilul are ceva de spus, orice, el va veni la părintele său şi îi va spune ce are pe suflet, fără a-i fi teamă sau ruşine. Este foarte bine – pentru părinte şi pentru copil – să poată vorbi despre orice, să ştie – să ştie – şi părintele şi copilul – că, indiferent de ce se întâmplă, mama şi tata îl vor înţelege pe copil, nu vor ţipa la el, nu vor face crize de nervi, nu-l vor ameninţa, nu-l vor bate,  nu-l vor da afară din casă – şi nu vor rupe relaţia părinte-copil pentru totdeauna.

 Graphic2

(După Michiela Poenaru, Eu te-am făcut, Eu te omor)