mi-s dragi oamenii!

Psihologie

Da, mi-s dragi oamenii! Invat in fiecare zi cate ceva de la ei. Ii ascult, imi place sa-i vad exprimand ce simt si cum simt, sa le vad sufletele frematand, atunci cand povestesc de clinchetul unui copil aflat intr-un leagan, de cum li s-au umezit ochii atunci cand au deschis poarta bunicilor, ori de emotia pe care au simtit-o in natura, atunci cand au mangaiat o floare sau au atins cu talpile iarba umezita de roua diminetii … mi-s dragi cand ii vad ca-si lasa sufletele sa se umple cu bucurii provocate de lucruri simple, poate marunte pentru unii … mi-s dragi, atunci cand le zambesc  ochii, cand iubesc, cand spera, cand TRAIESC!

…si mi-s dragi si atunci cand se iarta si merg mai departe fara a ramane captivii unui trecut pe care oricum nu-l mai pot schimba; mi-s dragi cand spun asa: ok! am gresit, dar ce pot face ca sa merg mai departe?  ce invat din situatia asta?

mi-s dragi, cei care-si recunosc  greselile si durerile pe care le pot provoca uneori  celorlalti si  stiu sa spuna: am gresit! te rog sa ma ierti, daca poti! … mi-s dragi cei care stiu sa spuna multumesc  frunzii de codru care tremura de emotie sub adierea vantisorului sau razei de soare care deschide si bucura cerul cu lumina ei… si multumesc  Doamne, stii tu pentru ce!

mi-s dragi oamenii ce stiu a se iubi, cei care stiu sa se valorizeze si-si spun merit, da, merit sa ma iubesc si constientizeaza ca pentru a oferi iubire, trebuie sa se pretuiasca pe ei insisi mai intai, caci doar cei multumiti cu ei  pot oferi celorlalti  iubirea neconditionata si folositoare celorlalti.

mi-s dragi oamenii simpli, onesti, frumosi, cei pentru care bucuria zilei de astazi consta in faptul ca dimineata si-au baut cafeaua, ori si-au strans copilul la piept … ori poate au incaltat intaia oara papucii pe care si-au permis sa si-i cumpere saptamana trecuta!

mi-s dragi oamenii care se iubesc si iubesc … iarta si se iarta si cei care vad tot timpul luminita de la capatul tunelului!

                                                                                                                                                                           Psih. Mariana Ursu-Balaci

Despre prietenie

Psihologie, Psihoterapie

  ” Prietenia inseamna un suflet in doua trupuri.”                                                                                                                                 Aristotel

            Zilele trecute, intr-o conversatie, o persoana mi-a spus: ” sunt bogata, ma simt bogata, pentru ca am prieteni deosebiti. Prietenia noastra este precum o spirala a evolutiei, pentru ca daca unul dintre noi are parte experiente pozitive de viata ori negative sau daca a deschis  o alta  cutie a cunoasterii  sau de orice alta natura, atunci impartaseste trairile si exprerientele sale cu noi. E ca un exercitiu de dezvoltare personala. Astfel, fiecare dintre noi paseste cu pasi marunti pe spirala, evoluand continuu. In functie de experiente, locurile se schimba, dar ceea ce este foarte important este ca niciunul dintre noi nu a abandonat si nu a fost abandonat”. Aceasta destainuire a declansat in mine o serie de trairi si mi-a revenit in minte un mesaj:

             Cu ani in urma, prin perioada liceului am citit ceva care mi-a placut foarte mult. Numele autorului si a lucrarii sunt probabil bine ascunse in ungherele memoriei sau poate ca s-au sters, insa am pastrat in suflet ani de zile esenta mesajului primit si interpretat atunci cu mintea de adolescent. Suna cam asa: nu ma aprecia atunci cand  fac lucruri marete pentru tine, in situatii rasunatoare, ci apreciaza-ma si iubeste-ma pentru ceea ce fac zi de zi pentru tine, in situatii obisnuite, fara sacrificii marete si pentru faptul ca te iubesc neconditionat.
            Nu cred ca exista vreunul dintre noi care nu a simtit aprecierea si sprijinul discret acordat in mod dezinteresat de un prieten… Exista uneori tendinta de a-i supraaprecia si valoriza mult mai mult pe cei care ne-au oferit ajutorul  intr-un contex pur intamplator si de ce nu intr-o anumita masura favorabila si pentru ei  si  neglijam sa acordam respectul cuvenit prietenului drag, onest, nestiut de nimeni care stie sa deschida bratele si sa-si ofere umarul zi de zi, si in cele mai dificile momente ale existentei noastre, fara ca acest lucru sa-i fie cerut.
             Sunt momente in viata in care poti simti ca „nu mai poti”, te simti „frant de oboseala sau de atata zbucium” si atunci iti spui „vreau o pauza, nu mai pot”. Si iti iei o pauza … dar cat de lunga???  Ei, de multe ori  te simti luat pe sus sau impins de la spate si inainte de a-ti da seama ce se intampla cu tine, te trezesti la capatul scarilor, alaturi de cei care au inteles ca viata ta e zguduita de o furtuna si au ales sa te insoteasca, sa lupte alaturi de tine, pentru ca tu sa te transformi si de data aceasta intr-un invingator.  Si simti, ca parca ceva intens, trainic, iti da adevarata putere, acel ceva ce te opreste sa fii descurajat, acel ceva ce iti da aripi si poti visa din nou. O fi prietenia? Fiecare dintre noi, percepe prietenia in mod diferit, fiecare ii da valente specifice personalitatii sale. Continue reading

Cu timpul învătam …

Dezvoltare personala, Psihologie

Cu timpul, fiecare învățăm diferenta subtila între a sustine mâna cuiva și a încătușa un suflet, învatăm ca dragostea nu inseamna a te culca  cu cineva si o relatie nu inseamnă siguranta. Fiecare realizeaza in timp, ca săruturile nu sunt contracte, ca darurile nu sunt promisiuni și învățăm sa acceptăm eșecurile cu capul sus si ochii larg deschisi.

Ne construim astfel  propriul drum pornind de astazi, pentru ca terenul zilei de maine este mult prea nesigur pentru ne a face planuri … iar planurile viitoare ajung să se reducă poate la jumatate sau chiar la mai putin.

Si dupa o vreme, fiecare invata ca și caldura suavă a soarelui, în exces, arde. Că este indicat sa-ti plantezi propria gradină și să iti decorezi propriul suflet dupa pricipiile tale, în loc să astepti ca cineva sa iti aduca flori sau laude.

Și fiecare invatam ca putem sa suporta, că suntem intr-adevar puternici, ca valorăm, ca suntem unici și ca în fiecare zi … e o noua șansă să învătăm.

Cu timpul învătăm că a fi cu cineva care  oferă un viitor bun înseamnă, ca mai devreme sau mai tarziu vom dori să ne intorcem in trecut să reparam cine știe ce greșeala .

Cu timpul, întelegem că doar cine este în stare să ne iubeasca cu tot cu defecte, fără să își dorească să ne schimbe, poate să ne aducă toata fericirea de care avem nevoie.

Cu timpul, ne dăm seama ca dacă  suntem  alături de acea persoana doar pentru a nu fi singuri, există posibilitatea să ajungem să nu ne mai dorim să o  mai vedem.

Realizăm, cu timpul, că prietenii adevarați valorează mai mult, decât orice cantitate de bani.

Cu timpul, întelegem că adevarații prieteni sunt putini la număr și că cel care nu lupta pentru ei, mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat de prietenii false.

Cu timpul învățăm că toate cuvintele spuse la mânie, pot continua să-i facă rău persoanei rănite toata viata.

Învățăm, poate, după un timp, că dacă am rănit foarte tare un prieten, niciodată relația cu el, nu va mai fi la fel.  

Vom invata in timp că toata lumea scuză, dar numai sufletele mari iarta. Vom realiza, poate că fiecare experienta traită cu o persoana este unica.

Cu timpul, ne vom da seama, poate, că cel care umilește și dispretuieste o fiinta umană, mai devreme sau mai tarziu, va suferi dublu aceleasi umilințe și dispretuiri.

Vom întelege și că a grăbi lucrurile sau a le forta va face ca in final sa nu se mai ridice la nivelul așteptărilor.

Realizăm în timp, că în realitate viitorul nu inseamna mai bine, ci momentul pe  care il trăiam, exact in acea clipa.

Cu timpul,  vom vedea ca dacă suntem fericiți cu cei care ne sunt alaturi ne va fi îngrozitor de dor de cei care ieri erau cu  noi și care acum au plecat.

Cu timpul, vom invata că a încerca sa iertăm sau a cere iertare, a spune ca iubim, a spune că ne e dor, a spune ca avem nevoie, a spune ca  vrem sa fim prietenul cuiva … în fata unui mormânt, cuvintele devin lipsite de sens.

Dar din pacate vom afla toate acestea … cu timpul, unii dintre noi se vor maturiza mai repede, altii mai târziu sau mult mai târziu … și poate că lucrurile, ceea ce simțim si ceea ce ne dorim ar trebui spuse la timp.

🙂IMG_20150404_153536

A doua șansă

Povesti cu Talc, Psihologie

Leonardo da Vinci a avut nevoie de șapte ani pentru picta Cina cea de taina. Ca modele pentru personaje a folosit oameni obisnuți. A cautat mai intâi un personaj care sa il intruchipeze pe Iuda, apostolul care l-a tradat pe Învatatorul său pentru treizeci de monede de argint.

Leonardo o cautat saptamani in sir o figura marcata de urme ale avaritiei, neecinstei, ipocriziei si crimei. Un chip care sa reflecte caracterul cuiva care ar fi in stare sa-si tradeze cel mai bun prieten. Dupa multe cautari si intamplari descurajante, Leonardo a gasit un om a carui imagine corespundea cerintelor sale. Acel om era la Roma  si fusese condamnat la moarte pentru pentru multe lucruri urate pe care le facuse.

Era un tanar cu tenul inchis, murdar, cu parul lung si dezordonat, era cel mai potrivit pentru rolul lui Iuda in pictura lui Leonardo. Printr-o permisie speciala, tanarul a fost transferat la Milano, unde se picta tabloul si timp de cateva luni a pozat pentru Da Vinci. Cand a terminat, de pictat, Leonardo a privit catre paznici si a spus:

– Gata, puteti lua prizonierul! insa baiatul a reusit sa se desprinda, a fugit la Leonardo si i-a spus:

–  Te rog, da-mi o șansă, într-adevăr m-am simtit ca Iuda pentru viata pe care am dus-o; nu mă plăti, doar redă-mi libertatea, ca să am șansa să schimb ceva și încă mai pot sa fac asta. Leonardo surprins de căința omului, a facut in asa fel încat acesta sa fie eliberat.

Timp de aproape sase ani, Da Vinci a continuat sa lucreze la opera sa de arta, căutand si alegând pe rând cate o persoana ale carui chip sa transmita trasăturile de personalitate ale celor doisprezece apostoli, lăsând pe ultimul plan definitivarea trasaturilor celui mai important personaj din capodopera, pe Isus.

A studiat cu atentie mulți tineri care îl puteau reprezenta pe Isus, cautand sa o figura care sa reflecte daruire, inocență, puritate, ceva neatins de urmele pacatului, un chip care să emane frumusete, lumină. Dupa saptamani de cautare asidua, a ales un tânăr în vârstă de 33 de ani și timp de șase luni, a lucrat la conturarea personajului principal al operei sale.

La final, s-a apropiat de tânăr să-l plăteasca. Acesta a refuzat banii și surâzând i-a spus:

– Nu ma mai recunosti?

Leonardo i-a raspuns:

– Nu te-am vazut in viata mea, primește, te rog acești bani.

– Cum aș putea sa primesc bani de la tine? Acum șase ani mi-ai acordat o șansă și eu am profitat de ea, omul rău pe care l-ai vazut atunci s-a transformat total, are o alta viață. Stii tu, binele si raul exista in aceeasi masura in noi. Tu mi-ai dat o sansă, iar eu am ales partea pe care sa o dezvolt mai mult in mine, iar dupa cum vezi alegerea este reflectata de chipul meu.

crucea

(repovestire dupa Humberto A. Agudelo C.)

Dincolo de timp si spatiu

Comunicare, Dezvoltare personala, Psihologie, Psihoterapie

Ni se întâmplă deseori să admiram pe stradă sau în parc pe o bancă un cuplu format dintr-un  bătrânel și o bătrânică care comunică unul cu altul și nu sunt deranjați de nimic, continuând să-și vorbească. Care o fi secretul relatiei lor?

Poate ca  că au știut să comunice tot timpul și astfel și-au mentinut prietenia în relatia de cuplu, dincolo de negura timpului.

Așadar cum procedăm să menținem prietenia și după 10 de ani de casnicie, și după 20 și după 40 de ani? Pare destul de complicat,  dar pomul se cunoaște după roade și în același timp știm că se apropie primăvara dacă copacul înmugurește.

Succesul unei relații constă în mentierea prieteniei între parteneri.  Prietenia este în accepțiunea creștină, privită ca început și ca stare, în același timp a iubirii. Oamenii se împrietenesc mai întâi și apoi se iubesc. Isus Hristos ne-a îndemnat să ne iubim unii pe alții și să transpunem prietenia intr-un  apogeu al iubirii,  iubire care traspare prin celălalt.

Așa că înainte de a ne întemeia o familie ar fi indicat să ne gândim dacă relația se construește pe un fundament solid. Este el/ea cel cu care îmi doresc și pot să-mi petrec următoarea parte din viață? Ce avem in comun? Imi place aspectul fizic? Avem aceleasi principii morale, credinte?

Prietenul are un statut special. Este cel care te spjină, cel care te poate vizita oricând, cel pe care il primesti cu drag la masa ta, cel cu care impartașești bune si rele. Lipsa prieteniei într-o relație poate genera conflicte.  Doi băieți sunt prieteni, trei fete sunt prietene, două familii au dezvoltat o relație de prietenie.  Dar prietenia cu cel mai puternic impact este prietenia dintre doi soți, precedată de prietenia caracteristică etapei premergatoare căsătoriei. Prietenia cu valențele cele mai mari există între soț și soție, deși sunt mulți care cred în mod eronat că noul statut de soț și soție alterează relatia de prietenie.

Trăim într-o lume în care oamenii au uitat cum să-și mai întrețină prietenia adevărată, acestă deficiență poate infuența relația soț-soție care este cea mai valoroasă prietenie. Dar prietenia nu reprezintă doar începutul fluxului de sentimente, ci este un mod de permanentiza această stare a sinelui.

Atunci când o familie se confruntă cu diferite probleme de cuplu, intuim că ei de fapt, au uitat să mai fie prieteni. Au uitat cum să comunice, au uitat să fie atenți la nevoile celuilalt,  intrând în rutină au pierdut relația de prietenie.

Dacă putem întemeia o relație de prietenie care fundamentează apoi casnicia, alimentând-o în permanență cu respect, înțelegere comunicare, nu putem risca acea ruptură interioară care de cele mai multe ori ne vlăguiește de putere, atunci când se destramă casnicia. Aproape fiecare fată sau băiat își dorește un cămin. Conceptul cămin exprimă mai mult decât cuvântul căsnicie. Cuvântul cămin exprimă o stare intimă de comunicare cu ceilalți, însă în primul rând reprezintă locul unde există o soție, un soț, dar și copii, locul în care există bucurii,  dar și probleme.   Iubirea este sentimentul care mișcă sufletele celor doi soți, iar prietenia este un pilon reprezentativ care securizeaza  familia.

Psiholog,

Ursu-Balaci Mariana
DSCF5019

 

 

 

 

Cu cat ii strangi mai mult, cu atat risti sa-i pierzi

Dezvoltare personala, Povesti cu Talc, Psihologie
Fotografie0475         Intr-o zi dimineață insorita de vară părinții impreună cu copiii  lor își făceau plimbarea obișnuită pe faleza. Briza marii le mangaia în mod placut obrajii, nisipul le atingea cu blandete tălpile.
Atmosfera  aceasta, relaxanta  era totusi tulburată de supararea fetiței care plangea cu sughițuri, parea mai mult o smiorcăitură de copil alintat. Mama sa depașită de situația acelui moment îi mângâia grijuliu  umerii și-i confirma că totul va fi bine. Tatăl si fratele mai mare mergeau tacuți cu câțiva pași inaintea lor. Se oprira pe o bancuță să se odihnească puțin.  Vecina lor, o doamnă, ce semana mai degraba cu bunicuța din poveste, tocmai venea de la magazinul din colt, și când o auzi pe Miruna scâncind se indreptă spre ei. Văzând rotocoalele cristaline ce izvorau din ochii fetiței și se prăvăleau amenințator spre bărbie se aplecă spre ea și o intrebă:
– Puiule, de ce plangi?  Oprindu-se din sughituri, fetita  zări o umbră protăpită parcă, în fața ei, intre ea și soare.
– Cu tine vorbesc, spuse bătrânica, zâmbind.
Surprinsă de atenția ce tocmai i se acordase fetița spuse:
–         Sunt supărată, Denisa mi-a spus ca nu mai vrea sa fie prietena mea, a spus că o plictisesc. Toti prietenii mă părăsesc adaugă ea printre sughituri.
Bătrâna îi făcu cu ochiul și-i spuse blând:
–         Tine palmele intinse. Se aplecă și puse sacoșa cu cumparături jos. Cotrobăi în ea și scoase o luă o punga cu mălai, o desfacu, își umplu o mână cu mălai și-i spuse fetiței:
–         Deschide pumnii.
Îi puse pe rând în fiecare palma malai.
–         Acum strânge pumnul drept cât poți de tare și spune-mi ce observi?
–         Păi uite, cu cât strâng mai tare mălaiul se scurge din pumnul meu.
Bătrana zambi și întrebă:
–         Ce se intămpla cu mălaiul din palma stângă?
–         E tot aici, spuse fata privindu-și vecina cu ochi întrebători.
–         Vezi tu, draga mea oamenii, cu cât încerci să-i strângi mai tare, cu atât se îndeparteaza de tine și vor dispărea precum firicelele de mălai printre degetele tale din pumnul strâns. Dar dacă-i lași liberi și nu-i constrângi cu nimic, ei iți vor cauta tovărașia.
În acel moment din departare se auzi o voce de copil:
–         Miruna, Miruna, hai sa ne jucam. Miruna își dadu seama ca Denisa  venise dupa ea. Ridicand ochii spre batrana îi multumi cu un zâmbet.
Buna lectie, gândi ea.

Ceea ce poti obtine

Copii, Povesti cu Talc, Psihologie

O legenda  spune ca erau doi baieti care se dadeau cu patinele pe un lac inghetat. Era o dupa-amiaza de iarna, inorata DSC01961si friguroasa, dar copiii se jucau fara probleme, bucurosi ca puteau exersa sportul lor preferat. Deodata, gheata s-a crapat si unul dintre copii s-a prabusit in apa. Celalat baiat, vazand ca prietenul sau se sufoca sub gheata, a luat o piatra si a inceput sa bata cu ea cu toata forta, pana ce a reusit sa o sparga, mai mult de atat a reusit sa-si salveze prietenul.

Cand au ajuns pompierii si au vazut ce s-a intamplat, s-au intrebat:

– Cum a reusit? Gheata era foarte groasa in acel loc, este imposibil sa fie sparta cu piatra aia si cu manutele lui asa de mici!

In acel moment, a aparut un batran si a zis:

– Eu stiu cum a facut.

– Cum, l-au intrebat pe batran. Si el a raspuns:

– Nu era nimeni in apropiere ca sa-i spuna ca nu se poate.

      Daca iti imaginezi ca poti, vei reusi.