Frica de a parasi colivia

Psihologie
Foto: internet

Daca  ne imaginam o pasare intr-o colivie, ne gandim ca aceasta asteapta cu nerabdare deschiderea usitei care ii ingradeste drumul catre libertate. Usita pare ca este cea care o impiedica sa se avante in spatiul de dincolo de ea, cel al libertatii, al identitatii sale, acela in care este cu adevarat pasare. Dar oare are curajul necesar pentru a trece dincolo de ea sau frica de necunoscut o va tine in continuare captiva in colivie? Pentru ca exista pasari care nu-si doresc sa o paraseasca din diferite motive. Se tem ca nu vor reusi sa zboare suficient de bine, ca nu cunosc noul spatiu, ca poate nu vor gasi mancare suficienta sau poate ca vor fi agresate de vreo alta pasare, un animal … Astfel reactionam si noi, oamenii, atunci cand ne obisnuim cu o zona de confort, in care ne sunt fricile, angoasele si ne temem sa indraznim, sa experimentam, sa ne transpunem visele in realitate, sa ne cream scopuri noi, sa accedem. De  multe ori, frica de a parasi colivia in care suntem prizonieri,  face ca viata noastra sa ramana neinsemnata, anosta. Ne este frica sa iubim, sa traim, sa cautam solutii noi pentru a ne fi mai bine sau macar altfel, decat ne-a fost ieri, ne temem sa ne dedicam unei cauze, unei iubiri, familiei, sa facem proiecte. Astfel, ajungem sa traim doar pe jumatate, fiind prizonieri ai propriilor temeri, uitam ca suntem liberi.

Atunci când taci

Dezvoltare personala, Psihologie

Si atunci când taci, spui ceva despre tine.

Atunci când nu spui un secret,  îți cunosc fidelitatea de prieten.

Atunci când nu-ti mentionezi propria durere, iti cunosc prorpia tarie.

Atunci când taci in fata unei dureri indepartate, îți cunosc neputința si repectul.

Atunci când taci in  fata injustitiei, își cucosc frica si complicitatea.

Atunci când taci în fata imposibilului, iti cunosc maturitatea si stapanirea de sine.

Atunci când taci in fata unei prostii oarecare, iti cunosc intelepciunea.

Atunci când taci in fata celor tari si puternici, iti cunosc teama si lasitatea.

Atunci când taci in fata a ceea ce ignori, iti cunosc prudenta.

Atunci când nu vorbesti despre meritele proprii, iti cunosc umilinta si grandoarea.

Linistea e timpul unde inteleptul mediteaza, inchisoarea de care fuge natangul și refugiul unde se ascund lasii.

Cultiva-ti propria viata!

George Eliot

lumina

În ziua în care m-am iubit cu adevărat

Povesti cu Talc, Psihologie
 flori
 
  • În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înţeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.
  • Şi atunci, am putut să mă liniştesc. Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte – Stimă de sine.
  • În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniştea şi suferinţa mea emoţională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele. Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte – Autenticitate. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viaţă diferită şi am început să înţeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală. Astăzi, ştiu că aceasta se numeste – Maturitate. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greşeală să forţez o situaţie sau o persoană, cu singurul scop de a obţine ceea ce doresc, ştiind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiţi şi că nu este momentul … Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte – Respect. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situaţii, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, raţiunea mea numea asta egoism. Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte – Iubire de sine. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber şi am renunţat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place şi în ritmul meu. Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte – Simplitate. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înşelat.
  • Astăzi, am descoperit – Modestia.
  • În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viaţă. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.
  • Şi aceasta se numeste – Plenitudine. În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că raţiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte preţios. … şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăieşti cu adevărat.
 
 

Iubire neconditionata

Dezvoltare personala, Povesti cu Talc

       Povestea urmatoare este narata de un soldat care s-a putut întoarce acasă după ce a luptat în război. Isi suna parintii din aeroport:

– Dragi parinti, mă întorc acasă, dar vreau să vă rog ceva: vreau sa vin cu un prieten care mi-ar plăcea să rămână alaturi de noi.

– Bineînţeles. Ne-ar face mare plăcere să-l cunoaştem.
– Trebuie să ştiţi ceva… el a fost rănit în război. A călcat pe o mină şi a pierdut un picior şi o mână. Nu are unde să meargă şi vreau să locuiască împreună cu noi.
– Îmi pare rău, să aud aşa ceva, spuse tatal. Sunt sigur ca vom  găsi un loc unde să poată locui.
– Nu, dragii mei,  eu vreau să stea la noi.
– Dragul nostru, i-a zis tatăl, nu ştii ce ne ceri. Cineva atât de limitat din punct de vedere fizic poate fi o povară pentru noi. Avem vieţile noastre de trăit şi nu putem accepta în familia noastră pe cineva aflat în această stare. Eu cred că ar trebui să te întorci acasă şi să uiţi de omul acesta. Va găsi el un mod de viaţă de unul singur.
În acel moment, tânărul a închis telefonul.
De atunci, părinţii nu au mai auzit de el. Câteva zile mai târziu au primit un telefon de la poliţia din San Francisco. Fiul lor murise pentru că a căzut de pe o clădire, aşa li s-a spus. Poliţia credea că era vorba de o sinucidere. Părinţii distruşi de veste, au zburat la San Francisco şi au fost duşi la morga oraşului pentru a-l identifica pe fiul lor. L-au recunoscut, dar spre disperarea lor, au descoperit ceva ce nu ştiau, fiul lor avea doar o mână şi un picior.
Părinţii din această povestire nu sunt diferiti de mulţi dintre noi. Gasim că este foarte simplu să-i iubim pe oamenii frumoşi pe dinafară sau pe cei simpatici şi nu ne plac cei care ne fac să simţim un anumit disconfort sau ne fac să ne simţim incomod. Preferăm să stăm departe de persoanele care nu sunt foarte prezentabile sau frumoase şi inteligente ca noi sau asa cum ne credem. Ne uitam la exterior, la aparente si nu cautam ceea ce-l reprezinta cu adevarat pe acel om, ce il face valoros.
Iubirea neconditionata inseamna ca cel/cea/cei ce spune ca te iubeste foarte mult sa te accepte asa cum esti, om cu defecte si calitati. Cel care te iubeste este cel care care totdeauna te va primi în sanul familiei sale, indiferent de stadiul de degradare fizică sau mentală în care esti. Poate ca ar trebui sa ne rugam să avem puterea să putem accepta pe fiecare aşa cum este şi să ne dorim să fim mai înţelegători cu persoanele care sunt altfel decât noi, pe care le vedem altfel decat ne vedem pe noi.

Fotografie0079