Atunci când taci

Dezvoltare personala, Psihologie

Si atunci când taci, spui ceva despre tine.

Atunci când nu spui un secret,  îți cunosc fidelitatea de prieten.

Atunci când nu-ti mentionezi propria durere, iti cunosc prorpia tarie.

Atunci când taci in fata unei dureri indepartate, îți cunosc neputința si repectul.

Atunci când taci in  fata injustitiei, își cucosc frica si complicitatea.

Atunci când taci în fata imposibilului, iti cunosc maturitatea si stapanirea de sine.

Atunci când taci in fata unei prostii oarecare, iti cunosc intelepciunea.

Atunci când taci in fata celor tari si puternici, iti cunosc teama si lasitatea.

Atunci când taci in fata a ceea ce ignori, iti cunosc prudenta.

Atunci când nu vorbesti despre meritele proprii, iti cunosc umilinta si grandoarea.

Linistea e timpul unde inteleptul mediteaza, inchisoarea de care fuge natangul și refugiul unde se ascund lasii.

Cultiva-ti propria viata!

George Eliot

lumina

Pentru ce gonești astăzi?

Povesti cu Talc

          De la geamul său putea vedea piața. Domnul Gogu, profesorul de istorie își  văzu unul dintre studenții preferați de la filosofie,  pe Mihai,  umblând în grabă, părând foarte preocupat. Îl sună și îl invită la el.

–         Mihai, ce umbli așa grăbit, de parcă-ți tună și plouă? În ultimul timp numai așa te-am vazut.

–         Păi, am o grămadă de treburi de rezolvat și nu mai știu cu care să încep. Timpul mă presează.

–         Ascultă Mihai, tu ai văzut în această zi cerul?  Mihai dădu din cap în semn că nu.

–         Dar vișinul din fața casei care tocmai a înflorit?

–         Nu, domnule profesor, n-am apucat să-l văd, mă grăbeam.

–         Dar trotuarul pe care ai călcat, strada ai observat-o? Ai văzut pe unde ai mers astăzi?

–         Da, domnule profesor, asta da.

–         Și  acum, vezi și acum?

–         Da,  domule profesor, văd.

–         Și ce vezi, poți să-mi spui?

Mihai își duse mâna dreaptă la cap și spuse încurcat:

–         Femei, bărbați, copiii care merg grăbiți care-ncotro au treabă,  asta văd.

–         Măi Mihai, vezi tu, peste câteva zeci și zeci de ani, pe aceleași străzi vor forfoti la fel ca și acum oameni mergînd fiecare după interesul lor. Vor fi mașini, biciclete și cine știe ce alte minuni ale tehnologiei.  Eu însă nu voi mai fi aici și nici tu.  Și te întreb la ce gonesti atâta, daca nu ai timp să vezi nici măcar cerul, nici măcar copacul sau florile care au înflorit și poate nici pe tine.  Pentru ce alergi?

           Tu ai avut vreme să privești cerul astăzi?

Psiholog,

Ursu-Balaci Mariana

Graphic1