Cabinet Individual de Psihologie si Psihoterapie Ursu-Balaci Mariana

Perceptiile in comunicarea virtuala

cropped-cropped-copy-cropped-cropped-Site1.jpgPercepţii alterate  „Totul apartine  mintii mele“. Absenţa limbajului corporal îmbinat cu comunicarea prin text, pot avea un efect interesant asupra oamenilor. Fiecare utilizator îşi imaginează care este vocea şi cum arată expresia facială a interlocutorului lui. Totul se petrece în mintea lui, de fapt, acela devine un caracter, o persoană care există în lumea lui intrapsihică . Imaginea interlocutorului se contureaza şi în funcţie de ceea ce comunică prin textul oferit şi în funcţie de expectanţele noastre de experienţa noastră de viaţă. Amintiri, imagini deja formate despre un lucru anume, toate converg spre a crea o formă mentală, o personalitate a celuilalt. Astfel persoana aceea devine mult mai reală datorită faptului că se afla în mintea noastră. 

În mintea lor, unde se simt în siguranţă, oamenii, se simt liberi să spună ceea ce nu ar spune şefului sau vreunui prieten în faţă in faţă . Spatiul virtual devine o scenă în care noi suntem actorii, dar şi regizorii, creând singuri personaje şi împrejurări.

„Este doar un joc“. Oamenii simt că interlocutorii lor, la care se mai gândesc şi peste zi, fac parte din altă lume, o lume a visului, separată de cea a responsabilităţilor şi cerinţelor lumii materiale. Mulţi trăiesc ca într-un joc. Ei ştiu că, odată închis calculatorul, ei lasă în urmă acea lume, dar o pot regăsi la fel de repede.

În comunicarea „faţă in faţă”, cele mai multe informaţii despre sine sunt comunicate incidental, printre alte afaceri sau involuntar. Comunicarea virtuala încurajează mult mai mult deschiderea spre celălalt, datorită anonimizării. Reflexia asupra sinelui este mult mai încurajată, decât în faţă in faţă  din cauza dialogurilor mai directe şi a subiectelor radicale care sunt de multe ori abordate.

Userii consideră comunicarea prin computer ca o prelungire a comunicării faţă in faţă . Unii reuşesc să le echilibreze într-un tot unitar. Comunicarea virtuala pare ca  este o prelungire a socializării începută în lumea materială. Internautul are şi aici predispoziţii psihologice, îndeplineşte nişte roluri pe care el şi le alege, dezvoltă relaţii, creează, ridică probleme, îşi dezvoltă pasiuni şi noi abilităţi, învaţă, îi învaţă pe alţii, într-un cuvânt trăieşte ca în orice alt spaţiu social dat.

Altii consideră computerele ca o extensie a minţii şi personalităţii lor. Computerul creează un spaţiu care reflectă gusturile, atitudinile, interesele lor. În termeni psihanalitici, computerele devin un fel de spaţiu tranziţional, adică o extensie a lumii intrapsihice a individului. Aceasta poate fi experimentată ca o zonă intermediară între  sine şi altul, care este parte din sine, parte din altul. Uutilizatorii privesc spaţiul virtual ca orice alt spaţiu, pentru socializare, pentru a-şi spune părerile, frustrările, nevoile, dorinţele, fanteziile.

Psihoterapeut,

Ursu-Balaci Mariana

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Related Post