In vremuri de demult trăia un împărat tare bun la suflet si fiindca simtea ca nu mai are mult de trait s-a gandit sa-si rasplateasca sulujitorul cel mai de nadejde. Il chema intr-una din zile si-i spuse:
– Încalecă-ţi calul! Străbate călare cât mai mult pământ. Când nu mai poţi, opreşte-te, iar răsplata îţi va fi întreaga suprafaţă pe care vei reuşi să o acoperi.
Sigur pe sine şi curajos, omul a pornit la drum şi a alergat cât de iute a putut ca să poată să acopere cât mai mult pământ. A ţinut-o aşa zi şi noapte, iar când obosea sau îi era foame nu se oprea. 
Parcursese mult drum, suprafata era foarte mare, însă, boala, oboseala şi foamea l-au rapus, lâsându-l fără pic de vlagă. Trupul de care nu mai avusese grija in goana lui dupa avere, isi cerea tributul. Atuci s-a întrebat:
-De ce am fost atât de lacom si nu m-am oprit la timp sa-mi trag rasuflarea? In goana mea n-am vazut oameni, n-am vazut, paduri sau campii, m-am vazut cerul albastru. Am alergat ca un nebun, iar acum sunt pe moarte şi am nevoie doar de un petec de pământ unde să fiu îngropat!
Viata noastra este precum o calatorie. In fiecare zi alergam pentru a obtine castiguri materiale, ori prestigiu sau recunoştinţă. Uitam din păcate sa acordam atentia cuvenita sănătatii, timpul pe care ar trebui să il petrecem alaturi de familie, să ne oferim mici bucurii, sa avem grija de sufletul nostru, sa apreciem lucrurile frumoase si cu adevarat importante din viata noastra. Dar intr-o zi, cand vom obosi de atata goana, cand vom privi in urmă am putea realiza că nu avem nevoie de atatea lucruri, dar atunci din pacate nu vom mai putea da timpul inapoi pentru a recupera ceea ce am pierdut.
Sa ne oprim, o clipa doar din acest maraton si sa ne bucuram de ceea ce avem si sa privim cu atentie si cu ochii larg deschisi in jurul nostru..
Viata nu se rezuma doar castiguri materiale sau sociale, ea nu înseamnă numai muncă. E drept ca trebuie sa muncim pentru a ne bucura de frumuseţiile şi plăcerile ei. Dar ar fi indicat ar fi sa existe o balanţă între: muncă, distractie familie, iubire etc. Noi suntem la carma vietii noastre si deci, noi decidem cum ne echilibram viaţa. Este important sa ne definim bine prioritatile. Ne nastem cu un scop si toata viata ne straduim sa-l atingem, spune Alfred Adler, iar fericirea face parte din intenţia şi scopul vieţii, ea este unul dintre ţelurile existenţei umane.
Si de ce sa nu o luam mai uşor, sa facem ceea ce ne dorim, sa iubim sa ne distram, sa ne permitem sa gresim si sa alocam timp si celui mai neinsemnat amanunt din viata noastra care ne-ar putea provoca o bucurie, fie ea cat de mica. Esentele tari se pastraza in sticlute mici, spune inteleptul; bucuriile mici dau savoare vietii, ele o condimenteaza.
Sa iubim ziua de astazi si sa o traim ca si cand ar fi ultima. Sa constientizam clipa de astazi, caci maine ea este doar o amintire.