Datorie dincolo de viață
A fost odata un om bogat, foarte bogat. Avea multi datornici prin sat. Pentru ca era foarte batrân, într-o zi își trimise sluga sa-i cheme la el pe cei care aveau cele mai mari datorii. Le spuse:
– Aș vrea să-mi înapoiați astăzi banii pe care mi-i datorati.
Cei mai mulți se schimbară la fața și dădura neputincioși din umeri:
– Dar nu avem cum să ți-i dăm astăzi, chiar astăzi, e prea din pripă, nu avem cum să-i strângem așa de repede.
– Dacă nu puteți să-mi înapoiați ceea ce îmi datorați, atunci promiteți-mi că-mi veți plăti aceste datorii într-o viața viitoare. Ca să nu vă ceară socoteala urmașii mei, după ce eu nu voi mai fi, voi arde toate polițele semnate de voi. Juramintele pe care le făceți acum, vor trece dincolo de moarte.
– De la primul datornic avea o sumă mai mica de recuperat. Acesta îi spuse că în viața viitoare va fi calul său și-l va duce acolo unde-și va dori. Bătrânul acceptă și arse hârtia, îi șterse datoria.
– Următorul debitor avea o sumă mai mare de restituit așa că-i spuse: eu m-aș simți onotat dacă accepți ca în viața viitoare să fiu boul tău. Voi căra carele tale cu grîne și fân, voi trage la plug pentru a-ti ara câmpul, îmi voi plăti astfel datoria.
Ultimul rămăsese un om a carui datorie era uriașă. Acesta spuse:
– Pentru a-mi plăti datoria, eu in viața viitoare voi fi tatăl tău.
Bătrânul se supără foarte tare, se îmfurie și mai, mai să-l lovească cu bastonul pe necuviinciosul creditor.
Însă acesta îi spuse:
-Înainte de a mă lovi lasă-ma să lămuresc ceea ce am vrut să spun. Datoria pe care o am eu către tine este enormă și nu o pot achita devenind un simplu animal care să te slujească. Sunt pregatit să-ti fiu tată. Voi fi cu tine când vei fi mic, voi veghea asupra ta pâna când vei fi mare, te voi ajuta să-ți intinzi aripile și să zbori pe cele mai înalte culmi, voi munci pentru tine zi și noapte, niciun efort nu va fi prea mare pentru tine, iar la moarte vei primi toata avuția mea.
Oare aceasta nu presupune asumarea unor îndatoriri mai mari, decât dacă aș fi calul sau boul tău?
***
… un copil se întoarse spre tatăl său, înfuriat peste măsură. Îi spuse:
– Dacă îți dau atâtea bătăi de cap, ești veșnic nemultumit de mine, de ce ai mai vrut să mă nasc?
Tatăl se întrista, dar dupa câteva clipe își dădu seama că fiul său are dreptate. Atunci când ne hotărâm să avem un copil înseamnă că ai contractat cu acea ființă cea mai mare și înalt angajament care poate exista pe lume. Oare este ceva mai nobil, mai măreț, decât să știi că o ființa există pentru că tu ai hotărât să-ți asumi responsabilitățile care survin (bineînțeles cu ajutor divin), atunci când devii părinte?