Cabinet Individual de Psihologie si Psihoterapie Ursu-Balaci Mariana

Importanța implicării părinților în demersul terapeutic la copilul cu autism

Dacă ne raportam la copil ca la o parte integrată intr-un sistem, observăm importantă pe care familia o are in procesul terapeutic. Fară a extinde la nivelul vietii sale cotidiene procesul si programele terapeutice, răman elemente izolate si, de cele mai multe ori, neutilizate in activitătile copilului. Astfel ca familia extinsa (bunici, unchi, si alte rude), devine parte din echipa de interventie transformand modalitătile de comunicare, activitătile casnice si jocul in functie de nevoile copilului si pasii facuti in terapie. Familia este responsabila de fixarea si generalizarea programelor propuse de terapeut, dar si de participarea activă la crearea unui program adecvat copilului. Părintii si fratii devin, de cele mai multe ori, coterapeuti in acest proces, astfel ca, o buna colaborare terapeut – familie poate reprezenta cheia progreselor facute de copil.

Participarea activă a  părinţilor în intervenţia terapeutică, antrenarea lor în aplicarea tehnicilor învaţate în centru sau cabinet, pe mai multe paliere (cognitiv, limbaj, social, autonomie personală, motor) şi monitorizarea acestora pe parcursul programului, pentru verificarea achiziţiilor dobândite de către copil, poate fi de un real folos, atât pentru recuperarea copilului, cât  şi pentru funcţionarea familiei, pe termen lung.
Autismul este o tulburare complexă, dar toate persoanele cu autism pot învăţa abilităţi care să le permită să trăiască, să muncească şi să se distreze în cadrul comunităţii. Intervenţia timpurie, planificarea educaţională adecvată şi solidă şi funizarea de informaţii corecte despre autism către toţi cei care sînt implicaţi în viaţa acestor persoane sunt estenţiale pentru asigurarea unui viitor bun pentru ele. Printr-o educaţie adecvată, prin cunoaşterea nevoilor şi preferinţelor individuale, prin spijin ţintit şi acces la toate oportunităţile comunităţii, persoanele cu autism pot duce o viaţă satisfăcătoare şi productivă.

Autismul este o afecţiune psiho-afectivă, caracterizată printr-o profundă interiorizare a trăirilor. Persoana care prezintă acest sindrom manifestă o gândire necritică, egocentrică, ruptă de realitate şi dominată de fantezie şi reverie.

Interactiunile sociale si  comunicarea sunt alterate calitativ. Capacitatea de a intepreta si a intelege mesajele celorlalti: gesturi, cuvinte, expresii faciale, semne, numere sau chiar manifestarile de afectiune este diminuata de deficitele severe de invatare.
Fiecare copil cu autism este unic si fiecare deficienta de autism se manifesta in mod diferit. In functie de previzibilitatea mediului sau, gradul de inteligenta sau deficienta mintala, masura in care este afectat de autism, un copil intampina  mai multe sau mai putine obstacole de pe urma acestei tulburari.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Related Post