Un suflet de curand ajuns in cer s-a intalnit cu Sfantul Petru. Sfantul l-a luat pe acel suflet la o plimbare prin cer. Amandoi se plimbau prin niste ateliere mari si pline de ingeri. Sfantul Petru s-a oprit la primul atelier si a zis:
– Iata atelierul de primire. Aici se primesc toate cererile facute lui Dumnezeu prin rugaciune. Sufletul a privit atelierul plin ochi cu ingeri care clasificau cererile scrise pe foi voluminoase trimise de oameni din lumea intreaga. Au mers mai departe pana au ajuns la urmatorul atelier. Aici Sfantul Petru i-a zis:
– Iata atelierul de impachetare si livrare. Aici, harurile si binecuvantarile cerute de oameni sunt impachetate si trimise persoanelor care le-au solicitat. Sufletul a vazut cat de mare era forfota in acest atelier. Atatia ingeri lucrau acolo cate raspunsuri la rugaminti erau de impachetat si trimis pe Pamant.
In final, in coltul cel mai indepartat din incapere s-au oprit la ultimul atelier. Spre surprinderea lui, era doar un inger acolo, care se plictisea neavand mult de lucru.
– Iata atelierul multumirilor, i-a spus Sfantul Petru sufletului. Cum se face ca e de lucru atat de putin aici? , intreba sufletul. Este cel mai rau, a raspuns Sfantul Petru. Dupa ce oamenii primesc, foarte putini se gandesc sa si multumeasca.
– Cum i se poate multumi lui Dumnezeu? a intrebat sufletul.
– Simplu, a raspuns Sfantul Petru. Trebuie doar sa zici: Iti multumesc, Doamne! (Sora Carleen Brennan)