Povestea urmatoare este narata de un soldat care s-a putut întoarce acasă după ce a luptat în război. Isi suna parintii din aeroport:
– Dragi parinti, mă întorc acasă, dar vreau să vă rog ceva: vreau sa vin cu un prieten care mi-ar plăcea să rămână alaturi de noi.
– Bineînţeles. Ne-ar face mare plăcere să-l cunoaştem.
– Trebuie să ştiţi ceva… el a fost rănit în război. A călcat pe o mină şi a pierdut un picior şi o mână. Nu are unde să meargă şi vreau să locuiască împreună cu noi.
– Îmi pare rău, să aud aşa ceva, spuse tatal. Sunt sigur ca vom găsi un loc unde să poată locui.
– Nu, dragii mei, eu vreau să stea la noi.
– Dragul nostru, i-a zis tatăl, nu ştii ce ne ceri. Cineva atât de limitat din punct de vedere fizic poate fi o povară pentru noi. Avem vieţile noastre de trăit şi nu putem accepta în familia noastră pe cineva aflat în această stare. Eu cred că ar trebui să te întorci acasă şi să uiţi de omul acesta. Va găsi el un mod de viaţă de unul singur.
În acel moment, tânărul a închis telefonul.
De atunci, părinţii nu au mai auzit de el. Câteva zile mai târziu au primit un telefon de la poliţia din San Francisco. Fiul lor murise pentru că a căzut de pe o clădire, aşa li s-a spus. Poliţia credea că era vorba de o sinucidere. Părinţii distruşi de veste, au zburat la San Francisco şi au fost duşi la morga oraşului pentru a-l identifica pe fiul lor. L-au recunoscut, dar spre disperarea lor, au descoperit ceva ce nu ştiau, fiul lor avea doar o mână şi un picior.
Părinţii din această povestire nu sunt diferiti de mulţi dintre noi. Gasim că este foarte simplu să-i iubim pe oamenii frumoşi pe dinafară sau pe cei simpatici şi nu ne plac cei care ne fac să simţim un anumit disconfort sau ne fac să ne simţim incomod. Preferăm să stăm departe de persoanele care nu sunt foarte prezentabile sau frumoase şi inteligente ca noi sau asa cum ne credem. Ne uitam la exterior, la aparente si nu cautam ceea ce-l reprezinta cu adevarat pe acel om, ce il face valoros.
Iubirea neconditionata inseamna ca cel/cea/cei ce spune ca te iubeste foarte mult sa te accepte asa cum esti, om cu defecte si calitati. Cel care te iubeste este cel care care totdeauna te va primi în sanul familiei sale, indiferent de stadiul de degradare fizică sau mentală în care esti. Poate ca ar trebui sa ne rugam să avem puterea să putem accepta pe fiecare aşa cum este şi să ne dorim să fim mai înţelegători cu persoanele care sunt altfel decât noi, pe care le vedem altfel decat ne vedem pe noi.
