Dacă niciodată nu vei rupe un ciorchine de strugure, nu vei avea niciodata un pahar cu vin pe masa.
Dacă nu riști niciodată să pierzi, nu vei avea posibilitatea sa câstigi.
Daca nu infrunti niciodată durerea de a pleca, nu vei cunoaște nici bucuria reîntoarcerii.
Daca nu vei suferi niciodata murind la semănat, nu te vei bucura vreodata de renastere prin recoltă.
Dacă nu te vei lupta niciodată cu greutatea vinei tale, nu te vei putea bucura nici de alinarea iertării.
Dacă nu vei inmuia niciodată grăunțele grâului tău, nu vei cunoaște niciodata savoarea pâinii.
Dacă nu vei infrunta niciodată frica de a nu mai fi cum esti, nci nu vei descoperi vreodata fericirea de a fi cum poți să fii.
Dacă nu esti dispus niciodată sa renunti la tot ce ai, nu vei simți niciodata că ai totul in mod liber.
Dacă nu ești dispus să mori pentru o cauză, niciodată nu vei ști pentru ce trăiești.
Dacă nu vei face față durerii tale, niciodată, si vei renunța să mai râzi pentru a plânge, nu vei cunoaște vreodată binecuvântarea aceluia care renunță să mai plângă pentru a râde.
Dacă nu riști niciodată să traversezi râul, nu vei ști niciodată ce se află pe malul celalalt.
(J. Puello)
